Iulia Dragomir
06.06.2024
Echilibru
Îi străluceau ochii, mă zărise aproape și o bucurie mută, exuberantă, se proțăpi în zâmbetul larg, gata de cuprins între cuvinte povestea neamului, marinar, la catarg. Privea împrejur și [...]
27.05.2024
Verde
Eram verde pe dedesubt, era verde pe dinafară, cuvintele șiroiau despicându-mă, să izvorăsc însorită, să urc în inima, scară. Îl ascultam cu sufletul deschis ca o cupă ce își primește [...]
06.04.2024
Arta
Te-aștept cu-ntregul meu august, rosti din vârful literelor alfabetul în visare. Te am în suflet ca pe-o sărutare din care-nfloresc magnolii, cete. Mi-ești vară, scriu cu sufletul chemare în [...]
23.03.2024
Plecare
Apare brusc o neputință mută când libertatea dintr-un fluvial avânt din raza soarelui, căzând, se mută în altă lume, unui altui ,,sunt”. Și vești ferestruite se face punte, se scurg [...]
27.02.2024
Sete
În noapte, leii dormitau lungiți în nisip. Și mângâierea-i uneori durere. Ce-ai pățit? Un accident carbonizase trupul din trecut. Poate s-au împușcat cu rătăciri secundele de lut. Cândva priveam [...]
30.01.2024
Unei prietene
Unei prietene Leliță cu păr buclat, Prin lume te-ai depărtat, Am crezut că suntem două Că strângem lumina-n rouă. Făcusem mâna căuș, Sufletul scria cu tuș, Prindeam în brațe privirea, Se [...]
09.01.2024
Rost
Bade, de ești năzdrăvan, Să-mi fii verde an de an, Cu rădăcinile-n cer. Inima e sfânt mister. Bade, vreau să te aud, cum iubești cu glasul nud, cum mi-atingi între cuvinte, pe cele profane și [...]
21.11.2023
Toamnei
Toamnă, miere arămie, soarta, omul nu și-o știe, am privit în vara, pară, când eram în primăvară, am dansat cu luna plină, și m-am umplut de lumină. Am zburat pe căi filtrate din odăi neîncuiate [...]
17.10.2023
Chipul iubirii
Măi, dragostea are chip! Desparte apele de nisip. Te fură din depărtare, te poartă până la soare, cu aripi de atins lumina, altoi, E rodul vieții cel mai de soi! Măi, o prietenă spunea deunăzi: [...]
04.09.2023
Poezia ca stare wabi-sabi, cireșul înflorit al inimii mele
Precum iemoto, într-o autoritate calmă, tăcută, oprește timpul în loc, în cea mai simplă așezare a lucrurilor. Tace și totuși, mă invită: Apropie-te! Atinge-mă! Ca într-o stare de grație, mă [...]
