Iulia Dragomir
17.01.2021
Poem amprentat de sine
Scrii în palma cerului așa cum îți umblă sufletul prin cămările nevăzute de cântecul lebedelor, năvălești cu nepotolită sete de timp, cu suflul izvoarelor, cocoțat în punctul de sprijin al [...]
07.12.2020
Arta artelor
Când vei simți cum se strecoară între sunete amintiri bogate de suflet, să mergi pe urma cuvintelor ca după calea de împlinit visul ploii. Pic! Pic! Mă scurg, răsuflare a apei, invadând setea [...]
29.10.2020
Colindul ploii
Leru-i ler, pecete sfântă, îngerii din ceruri cântă, Stau de strajă la hotare Tremură și câmp și zare. Leru-i ler, mir de lumină, Tu ne ții, Doamne, de mână, Ne ridici dintre ruine, Cu brațe de [...]
03.09.2020
Sufletul
Ținem unul de altul cu limba nucilor care își coc miezul la cuptorul anilor, căuș de prins glasul cerului între fluvii, cu ochii, pâlnie de prins în drumul smochinelor viața. Ținem cu timpul de [...]
16.07.2020
Paradox
Este o formă de apărare fuga din centrul întâlnirii cu fața apelor, să nu se reverse haotic peste pragul tulburării. Raportarea la poarta împărtășirii se face după timpul singurătății, la [...]
22.06.2020
Mamei
Ca o oază în care se adâncește timpul risipit pe pleoapa gândurilor, mă îmbrac în tăcerea din care se desface ploaia sărutând pământul, cupă în care se adună nepipăitele taine. Cuprind între [...]
26.04.2020
În chip nevăzut
În chip nevăzut Le-am încuiat între gânduri, și le-am așezat la gâtul anilor, șirag de numărat bătăile inimii. Cu ochii injectați de vedere, își spun povestea. De după umărul dorului, se revarsă [...]
30.03.2020
Gândul
Din privire, ai sărit direct în prelungirea inimii cu brațe, ai străfulgerat înnoptarea cu scânteia picioarelor de la viteza dorului pentru luminatul de ziuă, luminatul de sine. Ai sărit peste [...]
25.02.2020
Apartenență
În prigonire, mângâiere, obrajii dogoresc când mă-ncununi. Te-am urmărit cu lupa fixată în podul palmei, să îți intru în sensul vieții, în pântecul dătător de minuni, crestând cu zâmbetul chipul [...]
20.01.2020
Liman
Pescar de suflete, ai plecat în larg de nenumărate speranțe să prinzi sirena albastră în brațele valurilor. Pasărea furtunii a dat rotocol când stuful nu zărea adâncul. Zăbovind la vama [...]
