Iulia Dragomir

Cu ochii în gol și gândul dus, prelins, cotcodăcind singurătăți, te-ntrebi de unde să începi să cureți  rătăcire, pe care drum să sapi, în care cuib să-ngropi hățișuri veștede de fire. Se rotesc [...]

Când ne iubim, ne tot apropiem trași de îmbieri năucitoare, legați unul de altul ca barca de mal, până când zilele se încrucișează, se pleacă în fața nesațiului, sapă cărare doinitoare de viață. [...]

Am contemplat viața așa cum mă așez la o paradă în fața căreia nu contenesc să mă minunez. M-am desprins de mine și m-am despicat în două. Dupa repetiții, înveți mersul. Dupa repetiții, se [...]

Am contemplat viața așa cum mă așez la o paradă în fața căreia nu contenesc să mă minunez. M-am desprins de mine și m-am despicat în două. Dupa repetiții, înveți mersul. Dupa repetiții, se [...]

S-a oprit privirea fascinată, sărind peste îngrădiri, gata de împământare în sufletul vieții? S-a oprit în marea mirare, de la prima răsturnare pe spate în cuprinsul unui zâmbet? Bâjbâim încă, [...]

Da, am scris şi eu uneori pe toți pereții cu litere mari, ascuțite, de s-au lungit până în inima cuprinsului. Am scris roşu, galben, albastru, până la soare, până la mare, până la trezirea [...]

Ooo! Cum lucesc indicatoarele în oglinda vremii! Măsor distanța dintre pietre și firul ierbii. Am sărit peste râpa căscată la marginea nopții. Și te toooot privesc așa adânc în suflet, să nu [...]

Nu e la fel. Nu vin aceleași falduri să mă înfășoare, nu mă împing, spirală, țâșnind uimitor înspre soare. Se adunase sufletul în jarul viu, zvâcnea neostoit, și totuși fluierau depărtări, [...]

Te-am lăsat să umpli timpul cu apoteoza inimii, să-l alipești de înrobirea devorantă în seducție deplină, cât să pui osul la munca zilnică pentru fericirea celei fără de care nu există fericire. [...]

Când am iubit din toate lacrimile, mi s-a rupt zăgazul zorilor, am tocit drumul soarelui cu sufletul șiroind vibrații, și deși, uneori, mi s-au ridicat în față fumuri reci, până la frâul zărilor, [...]