Iulia Dragomir

Pe stânga, mă bucur că prind în palme clipa ocrotită de tăcere. Alunec lin pe fusul orar, teleportată în sămânța regăsirii. Călătoresc pe aleea lăuntrică, în lumina difuză a mișcării. Se coace la [...]

Cel mai greu mi-e să cred că mă iubește fântâna cu setea pământului ascunsă după ierburi și ziduri albastre, oglinzi pentru puterea opririi în loc a privirii înflorite de visul verdelui. Cel mai [...]

Suflete, tu ai minte? Sari la răscruci nărăvaș peste bulboane, de parcă ai fi împiedicat de ochiul lunii. Te călăresc gândurile?! Nu recunoști ce e de recunoscut, nu vezi ce e de văzut, nu auzi [...]

Dau târcoale!Sâsâie lângă trupul vremii. Șșșșșșș! șșșșșșș! șșșșșșș! Alunecă, se unduiesc gândurile ca șerpii, fac cerc, fac punte din motive încrețite de adunări, risipiri. Evaaa! Evaaa! Ți-e [...]

S-au răsucit, s-au rostogolit, între urgențe și amânări, bilete pentru vacanța inimii, din ochiul sferdelitor în ochiul luminos, împăcat cu liniștea materiei, din înnoptări în difuzări dulci, [...]

A trecut vreo zi fără să cutreieri minutele cu ticăitul dorului de vibrație? Tac! Tac! Tac! Taaac! Coase acul, prin ochiul clipei, trecerea zilnică, traversare continuă dintr-un capăt în altul , [...]

Am tras de corzile vibrânde de nesațiu, să nu se frângă în zbateri partea plăpândă a zenitului. Am pus funii la fiecare strigăt să țin în frâu descătușările ecoului. Cal nărăvaș, scutur coama [...]

Râde în hohote uneori cel de pe coclauri. În jug, sufletul ascultă, poetizează chemarea. Aude și tot cât pe ce să frângă în nelămuriri puntea! Se zguduie zarea. La răscruce de vânturi, se [...]

Numeri pe degete. În întinderea mării, doar câțiva albatroși răpesc privirea până la azvârlirea cu inima morișcă, nemăsurând adâncul. Numeri pe degete lipiturile de țărmul auriu, răscolind plexul [...]

Ce vezi din ochiul de tăciune-ncins al vremii înstelate de gând? Dacă nu ar fi fost luată în furca vântului secerarea, ai mai fi chemat la torsul orelor lavanda răvășită în mers? Dacă ți-ar [...]