Puzzle

Dacă nu aș fi mușcat din ciocolata

în care s-au topit privirile,

nu aș mai fi bătut drumul nopții

în carul mare

care mi-a arătat

cum se rotesc în strălucire respirațiile fierbinți ale verii.

Dacă nu aș fi dansat în pașii neasemuiți

ai muzicii din adâncuri,

nu aș fi simțit

cum mă cuprindeau în reverie întemnițatele gânduri,

cotrobăind printre clipe după esențe și sens.

Dacă nu aș fi recunoscut glasul plutirii bulucite de dor,

nu aș fi cunoscut abandonul

în mâinile făuritorului de trepte și ramuri.

Am umplut odaia de margarete,

penițe de trasat în amintire începutul cuvintelor

care își căută povestea.

Am pășit dincolo de tremurul oricărei alegeri

și iată-mă!

Liliacul din fereastră a rămas martorul

intrărilor și ieșirilor din mine însămi,

cu decolare lină,

cu aterizare neîntârziată

la balul roșu carmin al istoriei.