Rugăciune

Doamne, hai, ni te arată!

Ești și azi ca altădată,

Te vedem în apa clară,

În lumina tutelară,

Te-auzim în glasul drag

Care-n tot se face prag.

Te simțim în omul care

ne vine-n întâmpinare

cu o mână pentru pas,

ce-n ploi, vânturi a rămas,

cu un zâmbet rotitor,

pentru chip mântuitor.

În pământul ce ne ține,

și ne vorbește de Tine

prin rodirea-i neîntreruptă, 

care stă și ne ascultă,

care-n orice întrupare,

are un colț pentru-o cărare.

Doamne, Tu știi cel mai bine,

ce ne-mpinge, ce ne ține,

care-i golul ce ne seacă

care-i plinul ce ne pleacă,

ce cădere ne ridică 

și ce pisc, ne tot despică,

Tu vezi vidul și măsura,

unde-i rostul, bătătura,

pentru oricare ființă, 

Tu ești semn de biruință!