Mă întrebam dacă plecase la târgul orelor
pentru că nu fusesem la cheremul verii
sau, pur și simplu,
bătuse un vânt de hoinăreală
pe câmpul voalat al înserării.
Ar fi putut să pună în balanță
drumul dus întors al așteptării,
ar fi putut da la schimb răspunsul
care nu mai era o surpriză pentru mine,
cea care cântăream în priviri razele soarelui
de la începutul rostogolirii în privirile,
tăciuni, ale pământului.
E tot o rotire, un cerc vicios al celor
care își contemplă ispita neispitită de absolut.