Camelia Radulian

24.01.2020

Dragoste

Dragoste, Dumnezeu te-a învelit într-un zâmbet peltic aproape prea mic, cum să zic, îți tot ies de sub el umerii strâmți, visul șăgalnic, șalul, cum glezna-ți răsare din valul sărat și dungat, [...]
17.01.2020

Dragoste

Dragoste, Dumnezeu te-a învelit într-un zâmbet peltic aproape prea mic, cum să zic, îți tot ies de sub el umerii strâmți, visul șăgalnic, șalul, cum glezna-ți răsare din valul sărat și dungat, [...]
11.01.2020

Când a venit McDonalds’ în oraș

Nu mai știu când a apărut McDonald’s în orașul meu. Demult, oricum. Ei, și înainte chiar cu vreun an să apară, era deja rumoare în oraș. Se șoptea discret despre asta, dar numai în [...]
10.01.2020

Doamna

Ne trebuie mai mult timp ca să putem muri. Dincolo de faptul că s-a făcut o coadă imensă, nici nu e politicos s-o luăm înaintea altora. Mâine, dacă avem timp, am putea aștepta câteva ore la rând, [...]
03.01.2020

Marginalia

e limpede că unele lucruri s-au schimbat mult barăcile au asediat marginile orașului și câmpul cu gunoaie de după sunt zemuri multe, forfotă și insecte vin aici muncitorii asudați, domnii cu [...]
27.12.2019

Miez

Și nu te mâhni. Mâhnirea nu rămâne clară are gust coclit străveziu treci prin ea ca prin încâlcire și nici nu răzbați. Când vei pleca, vinovăția ți se va șterge ca sudoarea cerșetorilor de pe [...]
20.12.2019

Singura noastră zăpadă

Îmbrăcându-mă sonor într-o liniște de brad ca într-o haină de scânduri, dansând paralel cu iubirea, în pereții de cuie ai ultimului nostru vals, mă fac atât de frumoasă pentru tine ca o jelanie [...]
13.12.2019

O zi

Atâta ispitire, garoafe. tu pui scrisori în trenuri și pleci doi sâni speriați, transparența cămășii, aburii, ziua moale buzele încă nude roz penibil, așa cum stă bine fetelor să tânjească [...]
09.12.2019

Scrisori către fiul meu

Ai avut dreptate. Încet, încet, mi-au secat de tot luminile ochilor, aşa cum ai prezis, pe vremea când doar mă loveam uneori de mobile sau îmi mai scăpa în mâncare câte un cartof necurăţat. Îmi [...]
06.12.2019

Tratat în limba nucetului

Mă salvez mereu cu fraze riguroase, clare sunt  om, deci am nevoie de semne concrete. În fiecare noapte îmi scot din sertare  nimicurile ca să pot adormi mai ales pădurea de nucet Ah, mi s-au dat [...]