Camelia Radulian

29.11.2019

Sacru profan

Eu parcă așa știu am văzut răzbunări și măceluri de la bun început Am ascultat sfâșierea  mătăsurilor din bordel și Doamne, sacrul tău mă pândea fără măsura de-a-i rezista. Tot ce e ascuns și [...]
22.11.2019

Mama

lutul vremilor subțire ține-n gene șapte fire de brândușe tremurate într-un deget ferecate peste sâmbete uitate printre lumânări oftate și cu mâini împreunate
15.11.2019

Nu cred în obligația de a fi fericit

nu cred în obligația de a fi fericit doar pentru că ești întreg. eu am dreptul să mă simt o pată de sânge imposibilă fără tine cu trupul felin și ochii frumoși am dreptul să mă sinucid de [...]
08.11.2019

Roșu lung

Până la frunte m-ai curăţat de pământ, ca pe psalmi m-ai urcat, ca pe vânt lasciv mi-ai prins viața într-un ștreang de viori, şoptindu-ţi dogoarea în urechile dragului. Hai, vino, dragoste, [...]
01.11.2019

Orașul unde tace Dumnezeu

În urma noastră e un rest de ieri, Oraşele-au plecat cu două trenuri În carnea mea şi duc spre nicăieri Îmbrățișarea ta din alte vremuri. Aş fi putut să nu-mi mai amintesc Mi-ai şters, plecând, [...]
25.10.2019

Pe timp apasă albul

Pe timp apasă albul. Aproape pân’la gene e iarna-n noi și, albă, în inimi ne tot sapă cu un cuțit de friguri. Ne ducem ca o apă; mărăciniș ne facem, de ghețuri, între gheme. Se sting în van, ca [...]
18.10.2019

O zi

Atâta ispitire, garoafe. tu pui scrisori în trenuri și pleci doi sâni speriați, transparența cămășii, aburii, ziua moale buzele încă nude roz penibil, așa cum le stă bine fetelor să tânjească [...]
14.10.2019

Cele mai frumoase scrisori

Singuri, morții mai scriu scrisori de pe front Eu parcă-i aud cum scrijelesc răcoarea aceea de ierburi pe trupul În care ruginește un glonț. Parcă eram și eu o iubită, cu părul nebun, alergând [...]
11.10.2019

Ori o rană de vădană

M-am întors. Te văd tot singur. Ca nuiaua de răchită îmi foșnesc în vânt uscarea de poveste povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască alt blestem [...]
04.10.2019

Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei

Nimeni n-a mai apucat să se ascundă: oamenii plastic oamenii metal oamenii rouă oamenii pământ. Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei. Mi-am fiert unghiile, părul, călcâiele. Vedeți [...]