Camelia Radulian

18.10.2019

O zi

Atâta ispitire, garoafe. tu pui scrisori în trenuri și pleci doi sâni speriați, transparența cămășii, aburii, ziua moale buzele încă nude roz penibil, așa cum le stă bine fetelor să tânjească [...]
14.10.2019

Cele mai frumoase scrisori

Singuri, morții mai scriu scrisori de pe front Eu parcă-i aud cum scrijelesc răcoarea aceea de ierburi pe trupul În care ruginește un glonț. Parcă eram și eu o iubită, cu părul nebun, alergând [...]
11.10.2019

Ori o rană de vădană

M-am întors. Te văd tot singur. Ca nuiaua de răchită îmi foșnesc în vânt uscarea de poveste povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască alt blestem [...]
04.10.2019

Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei

Nimeni n-a mai apucat să se ascundă: oamenii plastic oamenii metal oamenii rouă oamenii pământ. Am pus ibricul pe foc și am fiert teorema toamnei. Mi-am fiert unghiile, părul, călcâiele. Vedeți [...]
27.09.2019

Ochii, mâna și nebunii

Un pătrat rotund îmi duse gândul tău pe lemn de ramuri sânge galben, fum de clopot cai pribegi în pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră tu ești frigul meu de tundră [...]
20.09.2019

Ochi în ochi de nedeochi

Calcă luna peste prunduri fi-voi haina ei de scânduri gol în golul dintre rânduri cerc în cerc pe lemnul crucii unde-şi uită zborul cucii noaptea-n flori şi ziua-n fluturi facă-se din mine luturi [...]
16.09.2019

Să învățăm să mințim frumos

Nu știu de unde și de ce s-a eternizat printre oameni celebra, bombastica și negândita zicere că e mai bun un adevăr crud decât o minciună frumos împachetată. Și unii chiar o cred! Există semeni [...]
13.09.2019

Numele tău îşi varsă genunchii

Spune-mi că e doar un zvon de amiază, o minerală nevoie de somn, nu acest ocean de piele bătrână, nu ploaia care îţi umple cuvintele cu volbură și nuiele. Ești. Ai luat frigul grădinilor, vederea [...]
06.09.2019

Moarte și liliac

Mâna mea s-a întins pe iarbă până a prins rădăcini Plesneau toţi sâmburii ei de cais şi toate multele vrejuri desenau linişti prin scorbura sângelui.   Aşa era, nu-mi răspunde, vedeam şerpii [...]
26.07.2019

Miez. Când vei pleca

Și nu te mâhni. Mâhnirea nu rămâne clară are gust coclit străveziu treci prin ea ca prin încâlcire și nici nu răzbați.   Când vei pleca, vinovăția ți se va șterge ca sudoarea cerșetorilor de [...]