Radu Matei TodoranDeasupra noastră bolta
ca un fagure
din hornuri fumegătoare
stelele nu se mai văd
doar steaua noastră
pe care o locuim
cu vise de iubire
se zbate după orizonturi
încercând să împrăştie funinginea
lăsată de locomotivele timpului
luna devenise semilună
refugiată într-o semilume
de umbre
doar ochii noştri
ciopliţi în iubire
ca nişte entităţi fotonice
plutesc spre CUVÂNT
