Gabriela BoticiGabriela Botici
23.05.2024

Sonet XCIII (Uitările de sine)

În unghiurile morții sunt rătăciri albastre
Și-n primul semn de viață e, încă, gust de humă,
Durere colorată… Și timpul se consumă
Prea repede în noapte, când numele sihastre

 

Ne spun povestea vieții. O linie, o sumă
A clipelor trecute prin spiritele voastre.
Uitările de sine mai poposesc în astre
Și căutăm trecutul, crezând că își asumă

 

O parte din prezentul ce-aleargă ne-ncetat,
Fărâma din ce vine, din tot ce am lăsat,
Scăldată-n amintire și greu de suportat

 

Și parcă totu-i ceață și totu-i dispersat.
Azi, țin de mână viața, dar oare-a existat
Sau răscolesc iluzii și, poate, am visat…