Şi glasul vârstei mă cheamă,
de la joaca utreniei
la vecernia maturității,
precum glasul mamei
sugrumat de norii presimțirii.
Cel puțin
voi uita să mai cresc,
o vreme,
cel mult
îmi voi aduce aminte că am făcut-o doar atunci
când copilul din mine s-a plâns
cum odihneşte vulcani nechibzuiți
în sângele crud.
Apoi voi fi cu tine,
cea care faci orice din oricând,
ne vom irosi nebiografic iubindu-ne,
ne vom pierde sau câştigat zilnic fericirea
inventând culoarea uimirii
până în clipa
ce ne va uni memoriile.