Liuba SârbuLiuba Sârbu
05.02.2016

Nu-s vii doar viii…

Plecată mi-a rămas pleoapa…

Ştiind că sus este lumină,

ea tremură şi se închină

şi-şi curge apa.

 

Senin e cerul.

Şopteşte şi mă tot îndeamnă

să-i simt căldura lui dar…Mamă!

în mine-i gerul.

 

Te-ai dus devreme.

Că viaţa merge înainte…,mintea mea ştie,

Din tine-am răsărit atât de vie…

Sufletu-mi geme…

 

Nu-s vii doar viii…

Ştiu că din ceruri mă veghezi

O simt când scriu, sau merg pe străzi,

Căci vii sunt morţii şi morţi sunt viii…