Această pace rară

Iubite, această pace va fi cea mai rară,
Așa cum iarna-fulgii îi înșiruie în zări,
Tot mai aproape de a mea tristă țară,
Dar ce frumos se ascund zăpezile de ieri.

De liniștea pominei de gutuie se atinge
Și de al meu cuvântător și magic gând-
Iubite, mâine Pacea se va muta aice-
Eu te aduc cu lacrima pe-un fulg plăpând.

Să-ți fie Cerul-plinătatea păcii tale bune
Și să te picure pe obraji cu agheasmă tare,
Aproape de Maria cea Mult iertătoare,
Va fi o iarnă rară, cum n-a mai fost pe lume.

Cu sufletul acestei ierni mă voi juca,
O iarnă sfântă, venită din străvechi balade,
Ca un copil, uitând din mâini să-i cadă
Un meșteșug din harul fulgilor de nea.

Și în tăcerea harică cu rugi izbăvitoare
Ninsoarea fulgilor cuminți să se reverse
Peste atâtea lacrimi mult răsunătoare-
Va fi o iarnă crâncenă, de controverse.

Și, totuși, la-nceput se -nființă Cuvântul…
Hai, omule cel bun, să Îl refacem și apoi-
Să știi, iubite, va fi o iarnă rară, vezi…și Sfântul
Ne-a mai lăsat gutuia rară pentru noi.