CENACLU

Acolo lângă mal Acolo lângă mal sub mânăstire o fată îi ardea şuturi unuia cu pălărie gri eu m-am oprit Habar n-aveam de ce (poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalităţi pierdute) ea m-a simţit şi s-a întors spre mine Avea o geantă extraordinară Mă jerpelitule mi-a zis ce te holbezi aşa Nu vezi […]

Ca pe o ultimă fibră a existenței Și-o nevoie obscură de adevăr, Ca pe un ultim simț amorțit, O dorință inertă de absolut, În viață, ai întâlnit… Femeia.   Sărut eternizat al voluptăților parfumate, O ultimă învăluire a cărnii Ce-ți transcede ființa, Infern și Paradis pierdut, Ți-a cuprins gândul în așternut… Femeia.   Îți străpunge […]

Drumul pietros urcă șerpuit pe lângă tainice garduri împodobite cu îmbujorate mușcate scăldate de apele tămăduitoare ale jucăușului izvor ce coboară ușor din inimă de munte unde-s oile cornute. Plăpânde panseluțe, narcise și zambile, lalele curtenitoare c-un nobil liliac în zumzet de albine; gingașe mărgăritare se alintă în adierea vântului poznaș, vrăjit de fâlfâitul aripilor […]

mereu, mereu prin ploi amare mereu, mereu tot înapoi mai am de-aprins, cuiva, o lumânare mai am, cuiva, de plâns o stinsă cale.   nu ştiu toamnei să-i descriu misterul nu pot florii să îi descânt albastrul, rozul o nuntă-n cosmos tulbură eterul între ele-şi schimbă replici dangăte de clopot.   şi iubitorilor de cai […]

Dacă pletele ţi-s răvăşite, dacă pieptănătura părului nu-i în cărare dreaptă, dacă panglicile pieptarului nu-s strâns legate, nu le purta de grijă, vino aşa cum eşti – nu zăbovi cu-mpodobirea! Vino cu paşi repezi peste ierburi! Dacă picioarele ţi se împleticesc în rouă, dacă la glezne clinchetele zurgălăilor se sting, dacă mărgăritarele ţi se deşiră […]

Ghiocel albit de nea cu pleoapa deschisă spre lumină, scoţi căpşorul de sub plapuma iernii şi flirtezi cu primăvara. Pe tâmple ţi se vede sărutul ninsorilor, urmele paşilor tăi păstrează copilăria. Cu un surâs pictat de soare îmi alungi din oase frigul, clipele galopează prin vene potcovite de parfumul iubirii.   Muguri de cer schiţează […]

citeşte-mă până la capătul poveştii, până la capătul tăcerii şi-napoi, citeşte-mă prin aer vechi cu voce tare ca să-nţelegem tâlcul amândoi. îndeasă-ţi cerul în urechi şi-mi cântă silabe despre ceaţă şi iertări, citeşte-mă-n nesaţ, fără odihnă şi fără inutile întrebări! citeşte-mă de dincolo de mine, de dincolo de răni mustind a moarte şi de-mi miros […]

Motto: Citește, altfel n-ai cum să nu știi! Un roman rabatabil     Despre DEȘERTUL DE CATIFEA, romanul cibernetic al lui Costel Zăgan, s-a scris mult și pe vremea când nici nu exista.    După ce-a fost publicat, nu s-a mai scris deloc.    Și după cum deja bănuiți, singura librărie unde au mai fost zărite […]

Femeie a lumii De fiecare dată Când m-am apropiat de tine Femeie a lumii Şi singurul ei fapt de ispravă, Părea că eşti perfectă, Părea că ţi-e bine, Dar, femeie a lumii, Totdeauna ai fost, totdeauna ai fost, Obosită, Pierdută, Bolnavă, Femeie a lumii Şi singurul ei rost. Ca la monumente Veneam la tine Să-ţi […]

am știut’o chiar dinainte de a’mi fi repetat, murmurat, incantat, vorbele deșănțate cu grația unui zbor ce sorbea firimituri infinite de pe reverul surâsului pervers care’mi furase hazul de’un veac omorât de râs.   și îmi era atât de milă, decât de prea mult greu îi era să îmi răpună deodată blasfemia aiertare, mângâindu’mă în […]