CENACLU

Vino, să ne îmbrăţişăm clipele şi setea, şi singurătatea, să numărăm paşii – puncte sângerânde pe albul zăpezii – să plutim în neobişnuitul firesc al zborului deplin… Vino, e dansul lacrimilor adormite sub pleoape, e încercarea de a trăi o singură, ultimă viaţă pentru toate vieţile… Dansezi? Sursa foto: zenivers.ro  

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine, De slavă şi de visuri despărţit, Dar ai rămas iubitul pentru mine, Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit. Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare, Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat? Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare Mărturisesc că pacea n-ai aflat. Invocă moartea inima-ţi, nebuna, Afurisind al soartei […]

o întrebam: dacă ți’aș dărui ancora golăniilor din mine, oare vei recunoaște ce să faci cu ea? ea a spus că nu’i trebuie, a zis ca ea e fericită, acum că deodată, poate avea orice bărbat. doar că, acolo pe unde drumul trece, falsând zâmbetul ei cel rece, pe mine mă, tocmai m’a pierdut. pentru […]

Mi-am măturat gândul, Am găsit sub el un cocoloș de praf de stele. Mi-am uns cu el mâinile și mi-am cuprins chipul… I-am năclăit aripile cu vâscoasa mea conștiință, Aproape că i le rupsesem… Deodată,un sunet spinteca cerul minții mele; Curgeau cioburi deasupra mea, Unse cu angoasa conștiinței, Iar eu le prindeam în brațe ca […]

Acoladă pe canapeaua singurătății, îmi tângui durerea după plecarea ta în adânc de mare depărtare unde nu-i nici dor, nici visare. Raza lunii stă înfiptă în țeasta de inorog alinat de-o adâncă liniște ce aleargă nebună pe țepoasa miriște a neliniștilor ucigător de triste. Cum Dante o caută pe Beatrice, așa eu te caut în […]

Răspântia Ce prăpădiţi eram doamne şi ce ne mai iubeam ca niște linguri de lemn nedesfăcute încă din trunchiul lor comun duceam mâncarea la gură unuia şi altuia ne dăruiam seminţe de floarea soarelui într-un cornet făcut dintr-o bucată de ziar stăteam la o răspântie cu un fior pe noi o singură fiinţă umplea tot […]

Pe marginea unui vis Mi se-arată lumea toată Și mă uit jos în abis Pe un munte cocoțată. Dacă vreau, eu pot zbura Peste pajiște și munți, Peste creste a mă-nălța, Peste râuri și-a lor punți. Dacă e un vis în noapte, Toată valea mi se-arată În lumină, pân’ departe De la lună invadată. Dacă […]

Motto: „O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor. ” (Costel Zăgan) Morala scoasă din viteză Mai poate fi considerată morala o simplă carte de împrumut? Sau miza este prea mare? „La un moment dat, am resimţit drept iresponsabilă identificarea unei minime coerenţe în acest vârtej al plurităţii care […]

o doamne cât de frumos este cerul cât de frumoasă topirea cât de albastră iarna îţi culci tâmpla pe unul din umerii mei ca pe o treaptă pe cea mai înaltă înainte ca fiinţa să mi se sfârşească de durere de vedere de plâns ca pe una din terasele verii ce nu se îndură să […]

      Din  locul în care sunt, văd până departe, acolo unde pădurea  urcă domol pe coamele dealurilor în satele vecine.  Pământul este umed, zilele trecute a plouat în reprize iar soarele nu a fost suficient de prezent ca să-l usuce. Mi-am pus sub fund o carte, ca să nu îmi fac o pată pe rochie, […]