Vino aşa cum eşti!…

Dacă pletele ţi-s răvăşite,

dacă pieptănătura părului nu-i în cărare dreaptă,

dacă panglicile pieptarului nu-s strâns legate,

nu le purta de grijă,

vino aşa cum eşti – nu zăbovi cu-mpodobirea!

Vino cu paşi repezi peste ierburi!

Dacă picioarele ţi se împleticesc în rouă,

dacă la glezne clinchetele zurgălăilor se sting,

dacă mărgăritarele ţi se deşiră de la gât,

nu te mâhni!

Vino cu paşi repezi peste ierburi!

Vezi norii-nvăluind tot cerul…?

Cocorii zboară-n stol din celălalt mal al râului,

şi line adieri de vânt zoresc peste pustiuri.

Cu botu-ntins aleargă vitele în sat spre grajduri.

Vezi norii-nvăluind tot cerul…?

Zadarnic lampa-mpodobirii ţi-o aprinzi,

abia de licăre şi piere-n vânt.

Cine-ar putea să ştie dacă genele tale

n-au fost atinse de funinge…?

Ţi-s ochii mai întunecaţi decât norii de ploaie.

Zadarnic lampa-mpodobirii ţi-o aprinzi –

se stinge pururi…

Vino aşa cum eşti – nu zăbovi cu-mpodobirea!

Dacă din flori cununa nu ţi-i împletită,

cui îi pasă?

Dacă brăţara nu ţi-i încheiată,

aşa o lasă!

Cerul se-ntunecă de nori. Este târziu.

Vino aşa cum eşti – nu zăbovi cu-mpodobirea!…

Rabindranath Tagore