CENACLU

Într-o noapte am încercat să părăsesc cercul existenței mele și m-am pierdut în întuneric. Toate se zdrobeau în jurul meu. Păsările nu mai știau să zboare, apele încercau să urce și munții să coboare. Copacii își lustruiau rădăcinile și încercau să se agațe de ziduri. Păianjenii nu mai reușeau să-și țese pânza, greșeau la calcule, […]

Cine moare? Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru. Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă negrul […]

Mâna timpului mă atinge nemiloasă, odihnind pleoapa-i pe umbra nemișcată a pomului frânt de greutatea joagărului nemilos, stăin de țară, lacom și ucigaș. Doar vântul îi mângâie frunza căzută în noroiul indiferenței; în depărtare, o buhă plânge a moarte. Cu razele lui, binecuvântatele, în fiecare dimineață Dumnezeu creează lumea spălând-o cu roua lacrimilor sfinte, mângâind-o […]

Ex-voto Păşeşte-ncet, să nu deştepţi tăcerea, Coboară-ncet ca-ntr-un cavou pustiu Şi-ascunde-ţi bucuria ori durerea.   Să te presimt abia, să nu te ştiu, Abia să te presimt ca pe-un parfum De floare scuturată timpuriu…   Căci pe-al tău suflet mândru, orişicum, O clipă-am fost stăpân… Păşeşte-ncet… Nu tulbura nici praful de pe drum…   Un […]

Punctul din centrul cercului ești tu, un tu care trasează segmente spre alte puncte, 360 de săgeți înflăcărate pornesc din ființa ta și-ți mărginesc planul. Tu luminezi și razele tale vibrează, iar mulțimea de puncte cântă. E cântecul vieții tale. Încerci note din ce în ce mai ascuțite, note din ce în ce mai grele […]

Poezia se scoală cu noaptea-n cap Cu luna și cu stelele hălăduind prin părul încâlcit de metafore și epitete de doi bani Cu nori strecurându-se din hiperbola vieții și-a morții Cu rachete hiperluminice punând pe fugă perfectul compus al celeilalte lumi Poetul lăsat la vatra lui interstelară are traista plină cu poeme infracționale N-o mai […]

Capitolul III din romanul Pe malul de lut al fluviului(Călătorii paralele II) În Piaţa Capitoliului, Campidoglio, cum îi spun italienii, proiectată de Michelangelo, înconjurată de trei palate, cel Senatorial în centru (unde-i sediul primăriei), Conservatorilor în dreapta şi Palatul Nou în stânga (locaţii ale muzeelor capitoline), se lăsă fotografiat de către constănţean în faţa statuii […]

Misterul își deschide orizontul spre tărâmul necunoscut al speranței, confundându-se cu o grădină precum un Eden.   Ne-amintește de trecerea timpului într-o supraviețuire ce-nfățișează călătoria spre-un larg ecou fragmentat de rostiri fugare.   Se contopește-ntr-un izvor de cunoaștere, lăsând urme adânci în însemnări scrise pe pietre de alabastru. Sursa foto: 1.bp.blogspot.com

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului; am lăsat-o pe-o stâncă, pe ţărm, şi-am venit la tine goală ca o femeie. Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta, am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze. M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam unei fiinţe văzute în vis, […]

Când mă iubeai şi mă strigai pe nume (pe numele scornit de dinainte/ De dinaintea a tot ce-mi mai aduc aminte !) Mă răsfăţai şi ţi-era drag anume, De mersul meu, de dinţii mei De mâna ta în părul meu de vară Desperecheat anume înspre seară De plasul cald al florilor de tei   Când […]