Primăvară la schit

Drumul pietros urcă

șerpuit

pe lângă tainice garduri

împodobite cu

îmbujorate mușcate

scăldate

de apele tămăduitoare

ale jucăușului izvor

ce coboară ușor

din inimă de munte

unde-s oile cornute.

Plăpânde panseluțe,

narcise și zambile,

lalele curtenitoare

c-un nobil liliac

în zumzet de albine;

gingașe mărgăritare

se alintă

în adierea vântului poznaș,

vrăjit de fâlfâitul aripilor

îngerești,

învăluite în miros de smirnă

și sunet de talangă.

Toaca cheamă la vecernie

spărgând odihnitoarea liniște

ce îndeamnă

la pioasă visare

în livada din Eden,

printre cireșii și gutuii înfloriți,

unde umbrele

Generalului Magheru

și-ale ostașilor săi

trec

gata să apere sfânta glie

pe unde-au trecut

cândva

pandurii lui Tudor,

în drumul lor spre eternitate.

Cu privirea în bărbi,

pe aleile – nflorate

trec călugării spre vechiul schit,

murmurând psalmi,

închinându-se,

înălțând rugi

pentru iertarea greșelilor românilor

de ieri, de azi, de mâine.

În vale, Oltul coboară agale

printre sălcii pletoase,

printre sate frumoase,

ducând cu el patimă grea

– iubirea de țară –

în Sfântă zi de primăvară.

Sursa foto: 4.bp.blogspot.com