Dacă m-ai iubit…

Mai rămâi, te rog, mai stai puțin.. Lasă-mă să te privesc, fără să mă gândesc la timp… Ziua de mâine nu mă interesează, dar azi nu vreau să pleci.. Vreau să rămâi, azi vreau să te uit.

Ajută-mă să uit că n-am fost atât de puternică încât să te țin lângă mine și că i-am cedat ei locul, fără să mă gândesc la mine, crezând că tu vei fi fericit.. Durerea cea mai mare care îmi macină sufletul este că, eu n-am pierdut un război împotriva ei, eu am pierdut o viață. Viața mea și a ta. Viața noastră.

Ajută-mă să uit ceea ce a fost și ceea ce nu am trăit niciodată.. Stai lângă mine și spune-mi că nu pleci. Nu mai vreau să mă părăsești.. Ai crezut ca poți pleca oricând și oricum din casa noastră, din povestea noastră, din sufletul meu pe care, spui că l-ai iubit mai mult ca orice.. Ai greșit, m-ai dezamăgit și m-ai rănit, deși nu meritam asta. O știi și tu.. dar în loc să recunoşti, să îți ceri iertare, tu ai ales să pleci fără vreo urmă de regret, fără să verși o lacrimă… și mai trist este că ai plecat fără să ștergi lacrima mea…

Ai plecat mereu, iar eu am purtat în suflet durerea despărții, același dor pe care nu l-am putut abandona nicăieri,  nu l-am putut lăsa undeva într-un colț pentru că ar fi fost ca și cum aș fi lăsat o parte din mine acolo.. ceva care m-a legat mereu de tine.

Te rog, ia dorul din suflet, la fel cum mi-ai luat ultima speranță la fericire.. și apoi pleacă și fii fericit..
Nu vei știi niciodată când va fi ultima oară când vei vedea o persoană. Ultima oară când îi poți atinge mâinile care, cu o singură mângâiere, îți puneau fericirea în suflet.. Ultima oară când ochii aceia, te vor privi cu căldură și cu iubire, la fel ca în prima zi.. Nu știi când va fi ultima oară când ne vom vedea.. Poate chiar azi va fi momentul în care, ne vom privi pentru ultima dată în ochi, inimile noastre, luându-şi rămas bun chiar în aceasta din urmă clipă…

Te întreb, iubitule… Ai privit vreodată o plecare? Una din aceea care te îneacă fără leac, în lacrimi? Una mai tristă decât anumite seri de toamnă la vremea înserării? Plecarea care îți sfâșie inima în bucăți și care te lasă fără suflare?

Așa a fost și plecarea ta, care a lăsat în urmă doar lacrimi și multă durere..

Mă întrebi, de ce mi-e dor de tine, de cel care mi-a incendiat sufletul și m-a lăsat cu inima

sfâşiată, să suport chinurile singurătății…

Iubitule, mi-e dor.. mi-e dor de tine pentru că încă nu am găsit puterea să iubesc din nou. Pentru că încă nu s-a aşternut praful peste amintirile noastre, peste clipele de fericire deplină, devenită atât de imposibilă acum, pe care abia le-am aşezat într-un colţ de suflet, ca să le uit acolo. Să nu mai privesc niciodată spre ele…

Îmi spui că m-ai iubit și că am fost doar eu cea care te făcea fericit, dar, dacă m-ai iubit… De

ce te-ai oprit? De ce ai ales să pleci?… Mereu când mă gândesc la tine, îmi dau seama că ești fericit și nici măcar nu îți lipsesc… Pe când eu, mă lupt cu mine însumi…

Iubitule, până și aerul pe care îl respir e o imensa durere în sufletul meu… Inima mea sângerează și sufletul se inundă în lacrimi… Gândul că bărbatul pe care niciodată n-am încetat să-l iubesc e fericit, e pentru mine, singurul lucru care mă ajută să trăiesc. N-am trăit alături decât o mică parte din timpul nostru, în care am fost cu adevărat împliniți, doar noi doi… Mai am o speranță, speranța care arde în sufletul meu.. Aceea că, nouă ne rămâne eternitatea, în care ne vom regăsi și nu ne vom mai pierde niciodată…

Până atunci însă, trebuie să pleci, iar eu trebuie să mor, așteptându-te să te întorci.. Eu mă voi chinui în singurătatea suferinței mele, dar tu… Tu nu vei simți niciodată singurătatea, pentru că eu sunt acolo, în inima singurătății mele cu tine..

Și plâng.. Pentru că tot ce mi-a rămas e tăcerea ta..

Nu vreau să mă uiţi.. N-aş suporta să știu că nu mai exist pentru tine…  Nu vreau să te prefaci că nu am trăit toate astea. Aş vrea să simt că mi-am trăit toate clipele, aş vrea să simt că aş putea muri fără regrete.

Jură-mi că nu vei uita amintirea şi iubirea mea niciodată… Apoi, poţi să îmi tai aripile ce m-au adus la tine.. Poți să mă ucizi pe mine, pentru că inima mea a murit din clipa în care ai ales-o pe ea.. Poți să mă ucizi, pentru că știu că mor, iubindu-te numai pe tine…

Iar mai apoi, pleacă și fii fericit!…

Sursa foto: rucsionita.files.wordpress.com