Literatura de azi 
– o poezie de Nichita Stănescu –
Cină generală
Vezi, îmi spuse el,
vine un moment în care durerea se schimbă în indiferenţă
şi nenorocul
în obişnuinţă.
Nu-ţi mai pasă cine ştie ce, –
şi un fel de linişte
începe să te cuprindă.
Te surprinzi, îmi spuse el,
privind prin brazi, prin căi,
prin ocean şi prin alte multe
ca prin sticlă.
Al tău şi al fiecăruia, –
îmi spuse el,
nu se mai sprijină.
Fosta dragoste, foamea,
strigătul, îmi spuse el,
par împărţite la o cină generală.
Ah, dar existenţa fiecărui individ, îmi spuse el,
este nesfârşită şi măreaţă.
Resturile ei nu durează decât o secundă,
iar întinderea morţii, nici atâta.
