dospită de ace

îți amintești câmpul acela în care ploaia
ne învelea dragostea
ploaia care îmi umpluse inima de tine și ne biciuia
fărâma noastră de fericire
îi întindeam palmele eram copiii
care ne ascundeam într-o minciună uriașă

oh! mereu am furat timpul
l-am furat și l-am vândut pe nimic
noroc cu privighetorile care ni l-au adus
de sute de ori
ca pe un trofeu blestemat
de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de in
pe care să-și plimbe lacrima

în urma noastră a răsărit soarele
curcubeul a pictat spicele și le-a binecuvântat
s-au hrănit toți îndrăgostiții planetei
și era pace și era ziua care a inundat calendarele cu lumină
noi plecasem să deznodăm niște drumuri
dar am știut
că
pâinea noastră nu se mai coace
pâinea noastră-i dospită de ace…

Sursa foto: 2.bp.blogspot.com