dospită de ace

îți amintești câmpul acela în care ploaia ne învelea dragostea ploaia care îmi umpluse inima de tine și ne biciuia fărâma noastră de fericire îi întindeam palmele eram copiii care ne ascundeam într-o minciună uriașă oh! mereu am furat timpul l-am furat și l-am vândut pe nimic noroc cu privighetorile care ni l-au adus de […]

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.