CENACLU

Ia-ţi acuma sărutarea şi te-ndeamnă-n calea mea, Ia-ţi ce-i rău şi crud în tine, ce n-a vrut altcineva, Adă-mi mie tot ce lumii nu i-ai fost de vreun folos, Şi-oi lipi cu-un ciob amar, Vasu-mi vechi şi păcătos.   Să putem din două rele să ne facem o făptură, Ochi de-ai mei şi sâni de-ai […]

nu mă mai satur de noiembrie ştirbit şi el de ziua aceea care ca o lampă aprinsă ce înşfacă fluturi – joia ce-a îndoliat cuvinte-n rugi.       nu mă mai satur de-un vârtej sfielnic de gânduri m-a dosit sub lacăte de brumă cu vântul noaptea-mpart prin bocet  tremurul de lună.       […]

Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat De acel care-apoi te-a iubit și uitat, Dacă arzi și acum amintindu-ți de el De suspini  și tresari azi, mereu și la fel   Dacă ochii-ți privesc către zare cătând Aripi  slobode-n zări sau vânare de vânt Dacă-ncet îți ridici capul leneș spre cer Și te cerți cu […]

Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung… Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă… vioarele plâng… O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… Îmi cade vioara şi cad ostenit, Iar […]

N-am ştiut cum… N-am cum să… N-am… ştiţi voi… Iertaţi-mi bâlbȃiala Cuvântul se plimbă nervos pe cerul gurii Mâna lui magnetică lipeşte tot De la plus la minus Într-o ordine aleatorie Cum rândunelele pe firul de telegraf Vestea ce trece prin fir nu poate fi oprită Doamne ce vârstă ai când primeşti vestea Când refuzi […]

Am revenit când noaptea s-a furișat ca o vietate în ascunzișurile întunecate ale somnului… Apoi… Apoi stelele au dispărut și El mi-a inundat sfielnic sufletul. Ți-am privit tăcută ochii și am văzut cum coboară în ei cerul și pescărușii istoviți de freamătul mării, de murmurul adâncurilor, de vaietul scoicilor ce abia se nasc. Astăzi sunt […]

– Ați ascultat vreodată glasul anotimpurilor? Le-ați ascultat plânsul, râsetul sau tăcerea? Ați simțit vreodată cum verdeața își etalează frumusețea în primăvară asemenea modelelor ce defileză pe podium și salută viața cu îndrăzneală? Și câtă mișcare, câtă armonie e primăvara! Asculți cum crește iarba treptat, cum mugurii străpung scoarța copacilor, cum soarele mângâie și apa […]

Cenușa visărilor noastre Se cerne grămezi peste noi, Precum se coboară pe glastre, Atinse, petalele-albastre, De-o gâză căzută de sus printre foi.   Se scutură vântul și geme. Pământul e una cu cerul, Orașele-s bulgări și gheme, Ghitare adânci de blesteme, Și aerul rece ca fierul.   Pământul e-o moară deșartă Cu larve cerșind adăpost, […]

Nu putem poposi pe câmp fără piramide, colinele sărace suferă de ozon dublu rafinat…   Noi deznodăm firele iluziei de pir din desişul aurei, rupem acul ceasului de calcar ce dă târcoale mandalei, mantrei, strigăm lumina din văzduhul ros de derme, aruncăm tărâţele în golurile existenţiale, ştergem din calendar anul câinelui de foc fără şampanie, […]

Se îngână amurgul cu noaptea, alunecă prin sângeroase urme. Nu, n-o să tulbur înserarea! În largul păcii însorite mă împinge zarea. Îți e amiaza dăruită mângâiere? Să știi că și-ntre umbre, umblu tot cu sufletul la vedere, rămân cu dor aprins pe plita lunii, ma coc într-un cuptor de gânduri, în insomniac ceaun, la foc […]