Ia-ţi acuma sărutarea

Ia-ţi acuma sărutarea

şi te-ndeamnă-n calea mea,

Ia-ţi ce-i rău şi crud în tine,

ce n-a vrut altcineva,

Adă-mi mie tot ce lumii

nu i-ai fost de vreun folos,

Şi-oi lipi cu-un ciob amar,

Vasu-mi vechi şi păcătos.

Să putem din două rele

să ne facem o făptură,

Ochi de-ai mei şi sâni de-ai tăi

şi la mijloc dulce gură.

Să stârnim amanţii lumii

care ne-au rămas datori,

Să ni-i râdem, să ni-i plângem,

c-or iubi de două ori.

Și-om pleca împletiți prin lume,

șarpe orb, șarpe bătrân,

Care-și ține cu iubire,

șarpe tânăr lângă sân.

Și pe calea împătimirii

piele moartă-oi lepăda

Să-ți rămână pururi vie

și dorită pielea ta.

De-ar fi-n veci îmbrăţişarea

relelor din amândoi,

De-ai fi pururi însăilată,

ciob de carne-n carnea mea,

Eu renunţ la mine însumi,

mă numesc de-acuma: Noi.

Chiar de știu că porți otravă

și mă poți întuneca.

Sursa foto: vogue.it