CENACLU

Au îngălbenit castanii, lumânări ce pâlpâie la umbra timpului, vântul le duce ultima suflare pe buzele iubitei toamne. pe sub frunzele lor îmi plimb dorul ruginit de atâtea anotimpuri. scutur puțin verde în sufletu-mi adormit să port cu mine veșnicia ca pe o haină nedemodată, pe sub ramuri trec două raze ținându-se de mână… castanii […]

Când am plecat, un ornic bătea din ceaţă rar, Atât de rar, că timpul trecu pe lângă oră. I-am auzit întâia bătaie amândoi, Pierzându-se-n noiembre prelungă şi sonoră.   Poate mai bate încă secunda de atunci, Poate-a tăcut îndată şi-aşteaptă să mai vie Îmbrăţişarea veche, din nou precum a fost, Şi lacrimile tale, în gara […]

Se-apleacă salcia pe ape Să îţi sărute buzele Să îi adune cântăreţii În orchestraţii e dirijor   Aşează salcia pe partitură Atingeri dintr-un timp uşor Înalţă braţul către soare Şi ne învârte-n  DO major   Sprânceana ei umbreşte corul Sub umbra ei se-ntind acorduri Pe sub ureche precum dorul În frunza lui de muzici tac […]

Prinsă în dimineața vieții a alergat, privire naivă, să atingă timpul prunc cu miros de lăptuci culcate pe câmpuri. Prinsă în amiaza vieții a luptat – speranță arzândă – să atingă iubirea în maiaua dospită a jocului în doi. Prinsă între stâlpii destinului mai plutește, naivă floare de nu-mă-uita, atinsă de picătura lacrimei prelinse ruginiu […]

singurătatea mea are porii deschiși încă îi aud urletul când o așez printre cărți copertele lor se contaminează și încep să tacă absurd niciun cititor nu acceptă singurătăți care se scurg precum un fluid galben în venele subțiate și îți schimbă metabolismul te fac să citești cu ledul aprins   partea de întuneric a sufletelor […]

L-am zărit înt-un colţ. Stătea ascuns în umbra dulapului şi ţesea. Firele de mătase curgeau lin. Prima dată şi-a încadrat perimetrul trasând spre fiecare punct ce se intersecta din ochiul sferei sale fire radiale. Cu iscusinţă, neobosit ca întotdeauna, păianjenul fixa firele spirale pe scheletul pânzei. Când cetatea a primit forma finală, vietatea a legat […]

Nu este nimic mai dureros decât să ni se îmbolnăvească părinţii, să ne uităm la ei, să fim neputincioşi în faţa bolilor ce-i macină, să le înţelegem durerile şi să nu-i putem ajuta. Spitalele cu tot ce înseamnă ele, da, pot ajuta pe o parte, dar cu frica de ele, cu singurătatea bolnavu­lui rămas cu […]

Toate nopţile sunt la fel Îmi săpunesc conturul Mătasea lui vinovată de secole Sub care mulţi lupi au urlat Multe păduri au înălţat case pentru miri Totul părea a fi o reuşită Doar că pierdusem din melodie câţiva timpi Pe care nu i-am mai putut recupera N-am mai crezut în perfecţiune de atunci Pentru ca […]

Cum să-ți spun? frumoasă doamnă că ți-s nurii fag de miere sau că pielea de sub haină tremură de-o mângâiere. Cum să-ți spun? că-mi tulburi ochii când te miști ca o felină strângând aerul sub rochii și-un sărut pe buza-ți fină. Cum să-ți spun? c-adorm pe brațe ochiul tău în beții tulburi sau când coapsa-ți […]

Trei banane aurii, în matinală așteptare, îmi amintesc de mama. I s-a încrustat grija în coacerea timpului. De pe banca adolescenței, ochii căprui ai tatălui contemplă încă viitorul. Sunt lipiți de retina amintirii. Din stânga, întâmpinări vesele au trecut și ele dincolo de surâs, au rămas ca un gând rătăcit între copilarie și maturitate. Și […]