Ana Ardeleanu 
N-am ştiut cum…
N-am cum să…
N-am… ştiţi voi…
Iertaţi-mi bâlbȃiala
Cuvântul se plimbă nervos pe cerul gurii
Mâna lui magnetică lipeşte tot
De la plus la minus
Într-o ordine aleatorie
Cum rândunelele pe firul de telegraf
Vestea ce trece prin fir nu poate fi oprită
Doamne ce vârstă ai când primeşti vestea
Când refuzi să restitui ce ţi s-a dat
Poemul tău ar vrea înapoi în tinereţe
Acolo unde ştiinţele iubirii nu sunt exacte
Fixate mecanic pe membrana cuvântului
Ideile nu taxează nu permit nu includ
Aduc doar buchetul de flori
Instinctul se bucură
Dă semnalul care deviază sunetul
Trecându-l peste câteva staţii
Nu contează destinaţia
Oricum albastrul te ajunge din urmă
Ba chiar întrece verdele cazon
În care te-ai pierdut
După ce ai învăţat arta
De-a uita totul
Sursa foto: assets.sport.ro
