La plita lunii

Se îngână amurgul cu noaptea, alunecă prin sângeroase urme. Nu, n-o să tulbur înserarea! În largul păcii însorite mă împinge zarea. Îți e amiaza dăruită mângâiere? Să știi că și-ntre umbre, umblu tot cu sufletul la vedere, rămân cu dor aprins pe plita lunii, ma coc într-un cuptor de gânduri, în insomniac ceaun, la foc […]

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.