CENACLU

Este ceasul tău de aur Furculiţa cu sunet de argint În zorii zilei o pui în scrinul alb Ca pe o medalie, ca pe un testament Gura de aer pe care o iei prin gura ei Îţi umflă plămânii, te face să pluteşti Printre reuşite Câştigi milioane de drepturi Devii magnatul tuturor poreclelor Ştii cum […]

Undeva, Se scindează dreptatea lor… A fi absent, Poate nepăsător. Rămâne la latitudinea Creatorului Inima să dicteze rațiunii iubind, Dreptatea să se sfâșie cerând un dram de atenție. Adevărul e însă un fel de închisoare forțată Așa că nu pleca de lângă mine. Ține-mă bine! Inevitabil,vor dori să tac… Acasă e mai bine să visez, […]

cântă o vioară pe țărm mă ascund obosit în tăceri ploaia nu vine aștept în neștire un gând pe pământ e frig afară și ninge tăcerea mă doare și lacrimile plâng cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar e frig iar în mine și ninge acum cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise zăpada se adună […]

M-a sărutat azi vara pe-o aripă și mi-a lăsat în prag miros de mare ascuns, cu amintirea lui de sare, în zborul unui pescăruș de-o clipă. Sub tălpi am îngropat nisip fierbinte din care doi copii făceau castele, și-adorm frumos, pe țărmul frunții mele, ca să visez un mâine care minte. 8 iulie 2018 (foto: […]

pot fi tot atâtea spaime ascunse în această cutie câte am văzut traversând intersecția niciuna din ele nu este la fel deși au același gust al trecutului am putea să ne rătăcim în zarva care ne amețește ca un vispar putem să ne transformăm în codițele unui pumn de cireșe pus pe cântar, încercând să […]

Când ne iubim, ne tot apropiem trași de îmbieri năucitoare, legați unul de altul ca barca de mal, până când zilele se încrucișează, se pleacă în fața nesațiului, sapă cărare doinitoare de viață. Învelișuri fragile se aruncă sălbatic trase cu tărie de sentimentul acela, cad neputincioase, tânjesc după adevăr gol goluț, dospind lumina. Oh! Cum […]

Acum, când cade toamna pe pământ, Ca un coșmar al unei boli ciudate, Acum să trecem prin acele sate, În care merele în meri mai sunt. Acum să ne iluminăm de tot, Până-n adâncul inimii şi-al firii, Ce disperare, cum se duc martirii, Şi a-şi rosti plecarea nu mai pot. Foioasele în vântul toamnei ard, […]

Pribegesc prin adâncurile gândului, fără să mă întorc cu nimic spre maluri pentru a opri curgerea insomniei. Chiar dacă presimt că acolo, printre stânci, lumina are altă culoare. Rostogolindu-mă uneori cu prund cu tot, dinspre cocoașele înlesnite piscuri pentru ceea ce este condamnat la veșnică izgonire. Precum pârâiele adunate dintr-un izvor tot mai repede, pe […]

Plouă. Sub plânsul ploii, în noapte, plâng, zburând, visând şi mă joc. Luna a-nceput să muşte din noapte, din cer şi din gândurile mele, iar eu continui să zbor şi să mă joc cu sporul, cu norocul şi-mi dau, eu mie, cu ghiocul. Călătoresc peste dorinţe şi peste visuri, împletindu-mă printre degetele lungi ale ploii […]

Îmi amintesc diminețile scurte, care-mi legau pașii pe lângă umbra casei, îmi țineau de urât și-mi sprijineau singurătatea… ploaia suportată ca exercițiu spălării de păcate, îmi ține frâul liber, când știu că orice se întâmplă în jurul meu, eu mă înalț… Pictez vitralii pe retina amintirilor, o fantă prin care spionez începuturile, îmi ține trează […]