Miracol

Îmi amintesc diminețile scurte,

care-mi legau pașii pe lângă umbra casei,

îmi țineau de urât și-mi sprijineau singurătatea…

ploaia suportată ca exercițiu

spălării de păcate,

îmi ține frâul liber,

când știu că orice se întâmplă

în jurul meu, eu mă înalț…

Pictez vitralii pe retina amintirilor,

o fantă prin care spionez începuturile,

îmi ține trează bucuria.

Mă regăsesc în fiecare culoare, picătură de rouă

scursă în zori peste zâmbetul florilor.

Te aștept să-mi dai îmbrățișarea promisă

tu mă cauți și nu știi unde exist,

la un capăt de cer, la o margine de noapte…

între noi, un miracol stă la pândă…

Sursa foto: damaideparte.ro