CENACLU

Îmi cuprinde mijlocul Nădejdea apocalipsa Îmi lipeşte de trup semnul epsilon Tace împreună cu gestul Atât de albastru Întors către Dumnezeu Căci altă posibilitate nu are Unicul apostol rămas valid în inima mea Mă strigă pe numele mic Împăturindu-i cele trei litere sub aripă Tot ce se întâmplă e în trecere grăbită Prin dreptul oglinzii […]

Duminecă. Nu-i nimeni pe alee, Şi-n împietrita pace vesperală, Străvechiul parc îmi pare-o catedrală, Altarul ei, un strat de orhidee. Muiat în blânda florilor Jos, soarele s-a mai oprit să steie, Cele din urmă roşii curcubeie Se frâng pe-o albă cruce sepulcrală. Apune-apoi… Lin, una câte una, Vin umbrele peste copaci să cadă, Pân’ce, târziu, […]

În odaia-i strâmtă, veche Cu tâmplele lăsate-n palme, Stătea poetul nepereche Gândind ce are și ce poate Să lase-n a sa urmă… Gândi să lase candela-i bătrână Ce-i lumina tainic foaia, rândul Și condeiul loial din mână Care, ascultându-i gândul, Îi iscălea convins cuvântul. -V-aș lăsa visele-mi rebele, Dar mă tem că nu-mi vor fi […]

Știi, vorbele sunt poezii în tura de noapte, când punem sentimentele pe fața de masă și le pregătim pentru viață, în sosul divin cu adaos de iubire… Dumnezeu îmi desenase zâmbetul pe față, iar eu îl îmbrac când dimineața mă lasă liberă să exersez, între coperți, anotimpurile. (sursa foto: randuri.ro)

Te port ca pe o haină de care nu mă plictisesc niciodată mânecile au forma sufletului și buzunarele sunt pline de parfumul tău. Urc și cobor nici să zbor nu e greu haina seamănă cu puful păsărilor care își caută cuibul lăsându-mă să te caut mereu parcă mă naște și mă-mbracă visul unui zeu. (sursa […]

Un șarpe alb la mușcătură precum lumina-n zbor senin mă fulgeră cu-atâta ură cât să mă lepăd de venin, Străpunge ochiu-n fundătură al focului deodată spin să trec durerii prin arsură de parcă trupul mi-e străin, Ce soarelui mai greu se-ndură decât secantei la destin să mă îndrepte prin ruptură până doar mie-mi aparțin. (din […]

Zi de vară cu ochi albaştri şi parfum de sânziene închide ferestrele internetului şi fă casă bună cu mine cu mâna stângă şi cu mâna dreaptă pe două căi deodată îndreaptă-mă spre sora viaţă ce mi s-a arătat în vis iată că se adevereşte de când asupra mea te-ai repezit ca din cer scăpată gândul […]

O lăsaseră acolo, la locul înțesat de cruci, năpădit de ierburi de tot felul. Soarele cădea nemilos și ea stătea neclintită, învăluită în trusoul morții, cuminte și sfântă în cutia ieftină de lemn și cu mânere aurite pe margini. Câteva fire serafice de păr ieșeau țepene de sub batic și mai aminteau că a fost […]

Și eu care crezusem, așa cum doar copiii pot, Că se năștea o nouă stea pe ceru-mi! Îmi strălucea cu iz de basm nerod Turnat în codrii fremătând de roiuri În vreme ce dormeam cu timpul așezat pe canapea, Mi se nuntise somnul cu dorul și-am crezut Că pentru mine-s aruncate o seamă de cuvinte Pe […]

Imposibil de găsit omul ăsta! Stau în casa scării, una greu de suportat, rece, semiîntunecată și stranie, de la moartea lui. De ce mă trimite mereu mama aici, știe bine că și mie îmi face rău spațiul ăsta în care viețuise atât de singur, el, protectorul nostru, mielul sacrificat… Locuiam în nordul orașului, mergeam în […]