Codruț Radi 
Un șarpe alb la mușcătură
precum lumina-n zbor senin
mă fulgeră cu-atâta ură
cât să mă lepăd de venin,
Străpunge ochiu-n fundătură
al focului deodată spin
să trec durerii prin arsură
de parcă trupul mi-e străin,
Ce soarelui mai greu se-ndură
decât secantei la destin
să mă îndrepte prin ruptură
până doar mie-mi aparțin.
(din volumul în pregătire „De… cripte-n voie”)
