CENACLU

Şi tu Uiţi uneori că eşti Iluzia luminii pentru orbul disperat Taina păcatului proscris Speranţa condamnatului la vis. Şi tu Uiţi că îmi deschizi inima Aşa ca pe o carte necitită Agăţată pe raftul de sus e iubirea Ai lăsat copilul din mine Să te viseze cu ochii deschişi.   Şi iarăşi tu Umbra unui […]

mă absoarbe suflul sacrificiului fetei portal fluorescent al mântuirii doisprezece ani ca douăsprezece trepte prin ambiguitățile lumii. atât avea fetița din Indii ce s-a aruncat în valul cel mai sălbatic cel mai înspăimântător. cum să fi oprit ea sfârșitul luminii. cum? au spus că în condiții de experiment se va demonstra viteza de neimaginat a […]

Râde în hohote uneori cel de pe coclauri. În jug, sufletul ascultă, poetizează chemarea. Aude și tot cât pe ce să frângă în nelămuriri puntea! Se zguduie zarea. La răscruce de vânturi, se răsfrânge zidirea. Pe o singură parte, se vântură privirea. Se tălmăcește sunetul în strigare. Sunt apropieri în care-nflorești și apropieri prin care […]

Obrajii tăi mi-s dragi Cu ochii lor ca lacul, În care se-oglindesc Azurul şi copacul. Surâsul tău mi-i drag, Căci e ca piatra-n fund, Sper care-noată albi Peşti lungi cu ochi rotund. Şi capul tău mi-i drag, Căci e ca malu-n stuf, Unde păianjeni dorm, Pe zori făcute puf. Făptura ta întreagă De chin şi […]

Mai vorbim, mai desenăm cuvinte, între două pauze, privirea mângâie misterul din gene. Nerostite păcate și drepturi îmbătrânesc, mă apasă când alerg pe tocuri în jurul zilei desprinsă ca o frunză de la gâtul sorții. Curățenie generală face toamna când mă obligă să uit, pun la dosar iubiri și dureri, dimineți abătute, nopți ostatice-n drum, […]

Trasam câte o linie pe tocul ușii chemam timpul să termine ce începuse era un fel de ritual, obiceiul ăsta al mamelor de a ține sub control înălțimile! Tu îmi aminteai despre ziua în care nu puteam veni lângă tine și ți-ai sărutat piciorul, te loveai mereu de fiecare piatră care nu traversa pe trotuarul […]

Capul de pasăre măiastră a inimii tale Furnica ce urcă degetul mic Închipuindu-l Everestul Sau cum Dumnezeu se numeşte Cea mai mare iluzie optică În care nimeni nu dă cu pietre să o dărâme S-o rostogolească la picioarele sale de Goliat Dar cel mai mare trofeu e iubirea ta Pe care nimeni nu a învins-o […]

Nu mai ştiu unde ne-am pierdut tu cu nordul eu cu sudul în bagaje sau urmele noastre sunt trucaje ale dorinţei de trecere din unul în celălalt. Poate că uneori cerul e prea înalt tu uiţi să mă ţii eu nu vreau să cad şi aşa ne pierdem unul în celălalt. Sursa foto: devorbacutine.eu

„A zis Domnul: Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; După cutremur va fi foc, […]

Printre stâncile scobite de zei până spre capătul uliței satului natal, doar bătrânii au rămas să-și măsoare umbrele,  comparându-se lor. Împleticindu-se trecutului ori șovăindu-și putinței nevoia de a continua, trag după ei iernile îmbrâncite, una câte una, în același sac, despeticit pe unde i-ar fi fost fundul. Neașteptat cu vești de-o șchioapă, contrar rânduielii ca […]