Ana Ardeleanu 
Îmi cuprinde mijlocul
Nădejdea apocalipsa
Îmi lipeşte de trup semnul epsilon
Tace împreună cu gestul
Atât de albastru
Întors către Dumnezeu
Căci altă posibilitate nu are
Unicul apostol rămas valid în inima mea
Mă strigă pe numele mic
Împăturindu-i cele trei litere sub aripă
Tot ce se întâmplă e în trecere grăbită
Prin dreptul oglinzii
Răpind imaginea zărită pe calul alb
Nu mai pui ceasul să sune în direct
Ci în absurdă întârziere
Doar, doar cineva, ca o linie dreaptă
Va trece prin îngăduinţa noastră
Doar, doar un biet epitet va înţepa
Creştetul poeziei
Cum o albină lucrătoare
Şi dulcele venin ne va cuprinde
Ne va amesteca sângele
În bolul de aur
