Cale liberă spre nicăieri

Nu mai avem alternativă ;

există o unică autostradă a istoriei

fără direcție și sens

doar cu un punct terminus cert

numit simplu catastrofă colectivă.

Un drum sinuos, de multe ori incert

dinspre nicăieri spre nicăieri

excelând prin numărul de victime

și iluzii aruncate deoparte

în sanțurile fetide din marginile lui.

Un itinerar al groazei

un parcurs al infernului

o cale a pieirii colective,

unde indivizii sunt mânați în coloană

în șiruri uniforme, tăcute

precum vitele la tăiere.

Nu mai avem alternativă;

aici pe plan terestru, totul este compromis

avem doar dreptul de a muri

fără să crâcnim, fără să zăbovim

mereu pe drumul ce duce spre nicăieri

numit simplu abis.

Între abis și catastrofă colectivă

putem alege în mod liber

democrația extincției e încă în vigoare.

Hai să murim odată,

să nu ne mai tot lamentăm

ori să ne răsfățăm cu ifose de cetățeni liberi.

Suntem creați să fim victimele

căii libere spre nicăieri.