Dans ta véranda je me tiens… Mihai Eminescu

La nuit est sereine… Dans ta véranda je me tiens.
Par-dessus les arbres des branches dressent,
Les rameaux de leurs fleurs d’ombre m’empressent
Et le vent remue les arbres du jardin.

Mais regardant par la vitre je me hâte
De voir tes yeux fixant la clarté.
De ta main fine, bien fatiguée
En vagues d’or tes cheveux tu dénattes.

Tu les as jetés sur tes épaules de neige,
Rêvant le devant de chemise tu défais,
Lentement tu te lèves et souffles dans le cierge.

Les étoiles tremblent parmi les rameaux,
Mes yeux restent dans l’obscurité,
La lune frappe tristement les carreaux.
Traducere Emanuela Bușoi

*

STAU ÎN CERDACUL TĂU… Mihai Eminescu

Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină
Deasupa-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastră eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici şi sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
In întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.