Fericirea

Ce mai este și fericirea?

Ne mai adună gândurile și ne mai găsește un loc în sufletul cuiva?

Ne lăsăm purtați de nostalgii și de amintiri pentru anul ce a trecut, anul ce vine…

Ne cotrobăim în minte, o secundă ezităm și luăm la braț un necunoscut, traversăm bulevardul, ne privim într-un geam de la o vitrină ca să găsim ce nici nu știm ce căutăm.

Fericirea să fie doar un cuvânt inventat?

Ce să mai știi, când ești pierdut în discursuri reci și seci?

Ce ne dă fericirea? Un zâmbet? O realizare? Un câștig? Un salariu mare?

* * *

Pentru mine, fericirea este atunci când apăs pe butonul aparatului de fotografiat și văd întreaga existență printr-o lentilă. Acea copilărie neagră și albă. Acea adolescență cenușie sângerie. Acea tinerețe fără sens și direcție. Acea carapace crăpată de o realitate ce înțeapă ca o albină toate zâmbetele din suflet. Aparatul de fotografiat caută vinovați, caută detalii, caută lumină și o diafragmă! Dar toate astea nu aduc fericire, ci doar un proces de conștiință care îmi fură bucuria și zâmbetul din suflet.

Iată fericirea mea!

* * *

Când cineva ne aruncă acolo unde nici stropii de ploaie nu ajung, noi să zâmbim și să traversăm bulevardul fără nostalgii și fără nicio urmă de vinovăție.

Poți fi ploaie sau soare, Poți fi o furtună sau un cer senin.

Bucuria unui moment cât o secundă e suficientă.

Ne dorim și vrem să eclipsăm.

Truda rostirii unui cuvânt, puterea unui gest și privirea necondiționată sunt cele care duc fericirea la un anumit nivel.

Poate că dezamăgim, poate că eșuăm în ceea ce facem, dar acolo, în sufletul nostru, o luptă pentru fericire durează o viață întreagă.

Poate că nu suntem în rând cu lumea și cu tradițiile și poate că unii dintre noi suntem oile negre ale familiei, dar cu siguranță toți avem un farmec și o putere, ceva aparte lăsat de Dumnezeu.

Fericirea o simt doar cei care nu uită că un drum este doar un drum, și nu neapărat cu o destinație, căci în mintea unora drumul fără o destinație e fericirea unui naiv.

Poate fi oricine dintre noi. Drumurile ne aleg, nu noi pe ele.

Fericirea e undeva în eter atunci când suntem blocați în nostalgii și introspecții.

Să privim cu o tăcere ce nu dă explicații.

Zâmbind zilei de azi, vei ști că și mâine drumul te alege.

Rupe tristețea în două cu zâmbetul pe buze, chiar dacă ai supărat pe cineva, chiar dacă ai eșuat în creșterea copiilor sau ai ratat o carieră de vis, tu să știi că fericirea există și dincolo de eșecuri.