Luminița MănescuLuminița Mănescu
15.10.2017

Recitiri: 02.10. – 08.10.2017

Luni 02.10.2017

Amintirea unei veri

Anotimp pierdut. Culori demodate, zbor de pescăruși, lacrima mării și o răsuflare de fulger – gânduri ce alină, în poemul lui Ion Țoanță.

Femei pe care nu le uit

Copilul – un geniu al supraviețuirii! Ana Barton ne convinge că binefăcătorii noștri rămân pentru totdeauna unii dintre cei mai apropiați ai noștri.

Le péché entre la parole et le corps

Scenografie și context – pasiunea pentru păcat dobândește o nouă dimensiune? Răspunsul îl aflăm citind 
prezentarea pe care Eduard Florin Tudor o face cărții La parole d’Adam, le corps d’Eve de Lise Wajeman. 

A Dying Love

În fragmentul de la rubrica THE SEDUCER: A NOVEL, personajele Claudiei Moscovici ajung la concluzia că este mult prea târziu pentru a revigora o dragoste pe moarte.

Oameni pe lângă care am trecut – 96

Toamnele lui Dinu Lazăr par lungi mai ales când sunt imortalizate alb-negru.

Marți 03.10.2017

Astăzi doar despre ea

Speranța dincolo de moarte sau ocultismul ca literatură a disperării! Adriana Ungureanu descrie un Montmartre românesc, oază de istorie, care arată încă foarte frumos.

Odin și poetul

Eminescu era un autor abuziv în relația cu cititorii? Răspunsul îl aflăm de la Alex. Ștefănescu care comentează acest poem cu alăturări imprevizibile, fantasmagorice chiar – ce țin mai degrabă de suprarealism decât de romantism.

Aștept să obosească răul

O problemă de etică. Christian Crăciun ne convinge că trebuie să intervenim de fiecare dată pentru a scurta, în măsura posibilului, durata de viață a răului.

ahdor de tine

Când timpul încremenește între „sentimente costelive” și „ahmânca’te’ar Raiu’ Femeie” – dorul rămâne! Ca în poemul lui Călin Neacșu.

UDMR își invită electoratul la nesupunere civică

Evenimentele lunii iulie 1994 sunt atent consemnate și obiectiv analizate în jurnalul Domniței Ștefănescu.

Miercuri 04.10.2017

Aveţi idee cine ne va asigura pensiile?

O generaţie care mediază între lumea veche şi lumea nouă. Daniel Cristea-Enache, în acest fragment decupat din volumul „Aproape liber”, ne explică de ce a devenit un detector şi un detectiv generaţionist.

A-ți injecta literatura în vene ca pe un drog

Un spectacol critic oferit astăzi de literele „M” și „N”. Decupajele sunt din Scriitori români văzuți din avion de Alex. Ștefănescu, un dicționar în care unii, din avion, nu se văd, iar alții au fost omiși deliberat, din motive strategice.

Aceste clișee ne dor: „La vârsta ta”

Dacă ai trecut de X ani – un clișeu care produce discriminare, iritare, umilire, stres. Lorena Lupu analizează, în stilu-i inconfundabil, această mentalitate oribilă de… ţaţa satului.

Un altul

Homo viator se află mereu în căutarea unui nostos încercând să se opună scurgerii timpului. Irina Dincă comentează Luna şi focurile de Cesare Pavese – un roman al formării şi al rememorării.

Cu poetul-soldat la donare de sânge

Scenarii! O compensație istorică, la 101 ani distanță? Lămuriri – la rubrica Spirit lucid semnată de Flaviu George Predescu.

Nu vreau să fiu înfiată!

Frenezia cititului – o stare de încordare plăcută sau cum te simți când începi să vinzi din lucruri pentru a avea cu ce să trăiești, aflăm din textul lui Stelian Țurlea.

Nicolcioiu şi banii din Iran

Valiza cu bani! Grigore Cartianu ne amintește ce au făcut unii în haosul creat la sediul CC al PCR în decembrie 1989: nu s-au mulţumit să-şi salveze pielea, ci au scos și profit din nebunia acelor zile.

Joi 05.10.2017

Bătrânul şi cărţile

Puterea de a crea! La rubrica Povești pentru oameni mari, Nicolae Manolescu începe cea mai ciudată poveste despre cea mai ciudată însuşire resimțită ca o infirmitate, de care speri să te vindeci, dar când vindecarea se produce, ești nefericit.

M-am simţit fericit şi cu adevărat acasă, de parcă nici nu plecasem vreodată

Când America se află sub atac, te simți ca un refugiat în propria casă. Adrian Sângeorzan – pendulând încă între două lumi – povestește emoţionanta revedere cu cei care văd în el un supravieţuitor.

Cortul gol

O sticlă de votcă, un sforăit în cascade, un marș de protest spre televiziune și frigul… care unora le priește. Amănunte în textul lui Dumitru Crudu.

THEOPHIL MAGUS – LEONARD OPREA trăind în America

Mirela Roznoveanu ne reamintește o paradigmă epică ce se reactualizează în romanele lui Leonard Oprea, cel care redeschide meditația spre alte universuri de întrebări și răspunsuri asupra condiției umane.

Mai înainte de ziua I (3)

Cel mai avut om din lume: cu mamă, tată, cinci frați și o casă mică, dar în care încăpea multă iubire. La rubrica Jurnal de avocată, personajele Alinei Neagoe trăiesc – totuși – simțăminte diferite.

Vineri 06.10.2017

Vianu: Pater, magister et filii

T. – un simbol literar şi literal pentru un magistru par excellence! Adrian G. Romila recomandă la rubrica Apocrife „romanul unei educaţii”: Amor intellectualis de Ion Vianu.

Zoe, fii bărbată!

Cea mai bună actriţă într-un rol cu detergenţi sau şampoane! Din textul lui Horia Gârbea aflăm că în dramaturgia noastră se poate vorbi despre un regim matriarhal dictatorial în care eroii par dilematic-asexuaţi.

Nu eşti ultima mea frunză

Seducţia femeilor – mereu o armă albă! Din Oglinzile Cameliei Radulian înțelegem că suntem copaci și ne bântuie nevoia de nelinişte, de vibraţie iar neliniştea sufletului e chiar liniştea lui.

O întâmplare din comunismul târziu: întâlnirea cu Agata M. C.

Zidurile au urechi! Gabriel Chifu ne convinge că dacă atașatul cultural al Ambasadei Americane a insistat să se vadă cu întreaga redacție a revistei Ramuri, înseamna că nu era totul pierdut.

Verde

Greenery – culoarea cea plină de speranță a lumii anului 2017. Despre nuanțele de verde care ne fac atât de dragă primăvara scrie Dana Heuberger la rubrica Scrisori către un critic.

Pater et filius

Continuitatea în cultura română și europeană a fost tema Colocviului de la Putna, în a cărui deschidere a vorbit rectorul Ion Pop. Un fragment din pledoaria pentru tema aleasă a fost difuzat în emisiunea Teodorei Stanciu.

Sâmbătă 07.10.2017

Macheta uriașă

Valeriu Cristea împărtășește cu cititorii o amintire din care elementul uman s-a evaporat aproape în întregime în prim-plan rămânând o „jucărie” costisitoare.

Femei care cântă și atunci când plâng

Oamenii nu se pierd, doar pleacă o vreme. Emilia Ivancu la Kanteletar evocă cu admirație femeile și crede – împreună cu ele – că lumea e o continuă mirare, o continuă frumusețe, o continuă zbatere și o continuă iertare.

Timpul curgea leneș, în vacanța de vară

O întorsătură neaşteptată – personajul lui Carmen Firan consideră că și-a găsit locul: se simţe bine în propria piele, liber şi stăpân peste o lume căreia începe să-i prindă gustul.

Încercând să te uit

Magnetism, senzualitate, discul de aur în SUA și un mesaj: Trying to forget you… Odilia Roșianu propune ca melodie a săptămânii – Cryin’.

A FI – FIRE

John Haldane, Albert Einstein și un serial biografic de excepție după cartea lui Walter Isaacson, Einstein: His Life and Universe! Dacă suntem de acord că ființa exprimă starea de drept a lumii, pe când firea o dă pe cea de fapt, atunci Cristina Chirvasie ne convinge că toți avem scântei de geniu.

Duminică 08.10.2017

O tandrețe mai degrabă de femeie decât de mamă

Despre poeta oficială a regimului Ceaușescu și noul ei statut: cel de refugiat politic! La LITERATURA, un fragment din romanul „Celălalt pe care-l adoram” de Catherine Cusset.

Bucură-te de femeia tinereții tale

Acum 432 de ani se năștea primul mare compozitor și organist german. Gabriela Pop ne îndeamnă să ascultăm un madrigal: „Freue dich des Weibes deiner Jugend” de Heinrich Schütz.

Dragoste la hectar

„Nouăzecismul” poetic: între principiul cantitativ și dezinteresul cititorului? Daniel Cristea-Enache crede că nu ar trebui să se vorbească doar de vina publicului necititor de poezie, ci – mai ales – de contribuția autorilor la inflația de versuri.

Recitiri: 25.09 – 01.10.2017

Revista Literatura de azi readuce în atenția cititorilor săi cele mai noi texte ale colaboratorilor. Luminița Mănescu vă recomandăm să le (re)citiți.

(sursa foto: 1wallpaper.net)