UN VERS DE EMINESCU

„Somnoroase păsărele…”

Miniatura lirică Somnoroase păsărele a intrat de mult timp în repertoriul textelor pe care le rostesc sau le cântă maturii pentru a-i adormi pe copii. Este, s-ar putea spune, o poezie de leagăn. [...]

„Ea-l vedea mişcând poporul cu idei reci, îndrăzneţe”

Deși au fost citite în aceeași ședință a Junimii, din 7 septembrie 1872, după întoarcerea lui Eminescu de la Viena și înainte de plecarea lui pentru continuarea studiilor la Berlin, poemele Înger [...]

„Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin”

Eminescu este, printre altele, și un exeget al somnului, pe care îl descrie cu competență de practicant și voluptate. Pentru el contează mai ales adormirea, ca moment de eliberare de realitate [...]

Eminescu și noi

Întrerup pentru o clipă (o clipă propriu-zisă, nu „clipa cea repede ce ni s-a dat”) comentarea versurilor eminesciene ca să răspund întrebării unor cititori. Eminescu – mi se spune −, cu tot [...]

„Ai fi trăit în veci de veci”

Ideea în sine de „plopi fără soț” nu are nicio semnificație lirică. Nu ne aflăm în situația de a deplânge singurătatea plopilor. Fiecare dintre ei era, oricum, cu soț (14 perechi, dacă luăm în [...]

„Pe lângă plopii fără soț,/ Adesea am trecut”

Identificarea străzii pe care se aflau plopii fără soț evocați de Eminescu în cunoscuta lui poezie Pe lângă plopii fără soț i-a preocupat și chiar obsedat pe istoricii literari ca demonstrarea [...]

„Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…”

Teama unui mare spirit că nu va fi înțeles după moarte, că în memoria colectivă va rămâne doar ceva nesemnificativ din biografia și opera lui se justifică prin… teoria probabilității. Este [...]

„Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un mititel”

Reflecțiile finale din Scrisoarea I seamănă primejdios de mult cu truismele pe care și le comunică, unii altora, participanții la o înmormântare. Dacă într-o asemenea împrejurare am avea cu noi [...]

„În vr’o notă prizărită sub o pagină neroadă.”

  Să contempli cerul, amețit de sugestia de infinit, și să te uiți apoi în iarbă, la agitația unor furnici, aceasta este schimbarea bruscă de perspectivă pe care ne-o propune Eminescu, în [...]

„Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș”

În Scrisoarea I Eminescu își folosește imaginația prodigioasă pentru a descrie, întâi, geneza Universului și, apoi, sfârșitul lui. Ca și adepții teoriei Big-Bang-ului, poetul crede că, după multe [...]