UN VERS DE EMINESCU

„Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?”

După încâlcita introducere, scrisă parcă de un Eminescu absent, care, chiar în timp ce o scrie, se gândește deja la ceea ce va urma, rămânem totuși cu ceva; cu o sugestie de o magnificență [...]

„Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă”

Poemul Scrisoarea III are o mare notorietate (e mult mai cunoscut, în orice caz, decât celelalte patru scrisori). Aproape toți românii au auzit de el, chiar și cei care nu l-au citit. Succesul [...]

„Avea o fată dulce, mândră, pruncă”

La întrebarea „Este luceafărul Eminescu?”, se poate răspunde astfel: Bineînțeles că este Eminescu, bineînțeles că nu este Eminescu. Orice scriitor proiectează în ceea ce scrie ceva din sine. [...]

„Trăind în cercul vostru strâmt”

Luceafărul se întoarce „în locul lui menit din cer” exact în acel moment al serii când strălucirea lui devine vizibilă pentru oameni. De acolo, de sus, contemplă lumea terestră care îi rezervă – [...]