Viorel Birtu-Pirăianu
09.10.2020
Aripi de înger
sunt pustiul născut dintr-un urlet mă doare lumina și fug mă ascund într-o șoaptă să plâng se scufundă stele pitice în mare mai tresar luminițe în zare își cheamă pescărușul ecoul șuieră frunze [...]
27.08.2020
Ultimul poem
am mângâiat zilele și nopțile cu gândurile pășind printre faldurile sufletului căutam adevărul în lumina cerului mă ardea ceara ce se scurgea pe pereți când voi pleca voi așeza pe masa vieții [...]
04.08.2020
De ce
să vii, să vii în mângâierea șoaptei pe aleile de tei te aștept în nopți târzii să vii, să vii în freamătul vântului și țipătul pescărușilor goniți de valuri furioase pe țărmul gândului, la malul [...]
06.07.2020
Ea
doar un sărut atât și a plecat fără un cuvânt privesc cioburi din mine aruncate peste tot nuanțe ale unui dezastru neașteptat, neanunțat m-am ridicat și am plecat către nicăieri acolo era ea
16.06.2020
Într-o noapte
am intrat în vârful degetelor în camera ta dormeai dezbrăcată de prejudecăți cuvintele curgeau între noi printre suspinele trupului te-am învelit cu sărutări atemporale așa a fost începutul erai [...]
23.04.2020
Cuvântul
bătea încet-încet, un gând, în geam, odată ecou al unei vieți uitate eu adunam din ceară șoapte era târziu și era noapte am strâns atunci în palme cerul înnodând zările cu tainice șuvițe și din [...]
05.03.2020
Aripi de înger
trecem conturând gânduri pe aripile timpului vom poposi apoi păsări călătoare, într-un cuib rânduit între faldurile cerului uneori așteptăm drumul să schimbe timpul opriri provizorii privind [...]
06.02.2020
Tic-tac, tic-tac
era târziu și era seară plecau cocorii în goană goană nebună pe tărâmuri de humă mângâiam lumina cu degetele sub albastrul pur al cerului de mai la sfârșit m-am așezat între ape să strâng în [...]
07.12.2019
Cuvântul
pleoape neliniștite se zbat în oceane de gânduri caut în noapte o punte de ape să o așez peste arșița lumii adie cuvântul tăcut pe drumuri pribege eu caut pana ce va stinge durerea privirea se [...]
19.07.2019
Calea iubirii
au înflorit în curte cireșii tu stai ghemuită pe țărmul tăcerii ai lăsat pe pat rochia de dantelă cu franjurile sufletului atârnând a chemare pe umeri, atât de albi, de puri, de goi fluturi [...]
