Viorel Birtu-Pirăianu unde am fost și unde nu am fost
unde voi fi
nu știu și nu îmi pasă
sunt suflet stingher în labirintul cuvintelor nerostite
aici nu mă așteaptă nimeni
trec dintr-o umbră în altă stare
nu mă așteaptă nimeni, nicăieri
nici azi, nici ieri
visam să mă întorc în zbor peste ape
să fiu timp, să fiu spațiu
să aprind lumina pe boltă
cu un cuvânt, cu un gând
sunt dansul în care mă nărui
în puritatea unui vis ucis
așteaptă-mă în Calea Lactee
eu voi veni
când sufletul se va întoarce între stele
și câinii pământului vor urla în noapte
nu te speria, nu fugi
așază-mi sufletul între nuferii înfloriți pe lacul de argint
