Valeriu Cristea

29.12.2018

O frumusețe complice cu moartea

Pe la zece seara m-am trezit ca să ies afară; eram buimac și mă simțeam moleșit ca o cîrpă, după un somn compact de 6-7 ore în care mă prăbușisem întorcîndu-mă, cu ultimele puteri, acasă, la casa [...]
22.12.2018

Locul prin care „curgea” chiar miere

La Sîngeorz mierea de albine o cumpăram numai de la domnul Şuteu. Locuia undeva dincolo de gară, mergeam la el împreună cu tata, care îl cunoştea şi era clintul lui; avea o casă şi o curte de [...]
15.12.2018

Provizii

Cîţiva ani la rînd am însoţit-o pe mama în nişte vizite ce mi se păreau ciudate, la o doamnă ce nu venea la Sîngeorz în vacanţă, „la băi”, ca noi, ci chiar locuia acolo, într-o casă a ei, [...]
08.12.2018

Dacă l-aş visa nins, mi-ar merge rău

La sfîrşitul celei dintîi vacanţe petrecute la Sîngeorz, în ziua plecării, ne-am fotografiat împreună cu prima noastră gazdă (doamna Chioreanu, iată că îmi amintesc cum o chema fără nici un [...]
01.12.2018

Aerul „furat” în treacăt

Ţin minte şi două călătorii de întoarcere mai puţin obişnuite, anterioare (de aceea şi erau neobişnuite) restabilirii unei legături feroviare directe între Cluj şi Ilva Mică, localitate nod de [...]
24.11.2018

Doi oameni din viața mea

Lelea Saveta și badea Emil fac de mult parte din viața mea, din cercul „celor mai apropiați oameni”. Mă știu de cînd eram un copil de opt ani, m-au văzut crescînd, adolescent, tînăr, adult, mă [...]
10.11.2018

Imagini de pe panoul inimii mele

Căsuţa în care, încercînd de prin anii 1950, am stat în atîtea veri la Sîngeorz este aşezată pe vîrful unui deluşor unde, cînd a fost construită (în 1936), s-a săpat şi s-a amenajat un platou, [...]
03.11.2018

Cea mai lungă zi a copilăriei mele

În anul următor am locuit într-o altă casă, aproape vecină cu prima – o parte din clădire mai există şi acum, într-o odaie simplă, cu mobilă atît de puţină (un pat, o masă, scaune) încât dădea [...]
27.10.2018

Casa profesorului lui Coşbuc

În primul an, am locuit într-o casă despre care mai tîrziu am aflat că aparţinuse lui Paul Tanco, profesorul lui Coşbuc. Am stat, cîndva, o lună întreagă în ea, – acum stă ea – de 39 de ani [...]
20.10.2018

O adevărată călătorie prin paradis

Am venit pentru prima oară în Sîngeorz în 1945. Am plecat din Cluj la 15 august şi, deoarece comunicaţia pe calea ferată nu era restabilită încă peste tot (războiul se terminase doar de câteva [...]