Valeriu Cristea
13.05.2023
În camera mamei
În după-amiezele călduroase de vară-toamnă eram uneori obligat sau convins să rămîn în casă în vreme ce mama, conformîndu-se unui sănătos obicei statornicit în familia noastră din timpuri mai [...]
06.05.2023
Mama știa rusește
Născută în 1899, în orașul B. din sudul Basarabiei (după cum am mai spus), mama nu putuse urma decît liceul în limba rusă și deci știa perfect rusește. Nu ne învățase însă și pe noi, copiii, în [...]
29.04.2023
Ostași ruși
Întorcîndu-ne într-o seară acasă (fusesem după toate probabilitățile „în oraș”, la plimbare; era o seară cu multă lumină, ca în plină vară, deși calendaristic toamna începuse de cîteva zile [...]
22.04.2023
O luptă aeriană
La Corabia am văzut pentru prima și (sper) ultima oară în viața mea o luptă aeriană. Adevărată. Eram în afara orașului, pe cîmp, unde ajunsesem cu o căruță (în care mă luaseră probabil gazdele [...]
15.04.2023
23 August
Cînd, cu ani în urmă, am văzut filmul Porțile albastre ale orașului, după nuvela lui Marin Preda, O oră din august, unul dintre filmele românești care au reușit să mă tulbure (mi s-a întîmplat [...]
08.04.2023
Cu fața la perete
Nu știu dacă impresia pe care vreau să o înfățișez acum este legată de relatarea imediată a unui deces survenit chiar atunci, în timpul șederii noastre la Corabia, sau de evocarea unuia petrecut [...]
01.04.2023
Culori fantastice
Cînd ochii noștri sînt frustrați brusc de lumină, cînd întunericul se înstăpînește instantaneu de jur împrejur, – noaptea, de pildă, la culcare, apăsînd pe butonul veiozei -, tocmai atunci, [...]
25.03.2023
Întuneric
La Corabia – mic oraș de provincie, de fapt un orășel ce nu excela în domeniul iluminatului public, obligat pe deasupra în acei ani, ca toate localitățile țării de altfel, să respecte legea [...]
18.03.2023
Dunărea la Corabia
La Corabia locuiam într-o casă semițărănească, cu podea de pămînt (reîmprospătată periodic, „lipită” cu un amestec foarte sănătos de lut, paie și bălegar de cal), dar mare, încăpătoare, cu multe [...]
11.03.2023
Ciocolată și cărbuni
În aprilie 1944, mama și noi, copiii, părăseam Galațiul devenit nesigur, de care frontul se apropiase amenințător, plecînd „în refugiu”, departe, tocmai în sudul Olteniei, la Corabia, unde se [...]
