Valeriu Cristea
16.03.2024
Cinematografele mele, filmele mele (III)
După 1948 au dispărut dintr-o dată și „omul cu mască”, și Stan și Bran, și Cezar și Cleopatra lui: acum rulau numai filme sovietice. În special filme de război (de abia începuse lunga, nesfîrșita [...]
09.03.2024
Cinematografele mele, filmele mele (II)
De la filmele văzute între anii 1945-1948 mi-a rămas o colecție de secvențe disparate; nu știu de unde sînt desprinse cele mai multe dintre ele și nici ce valoare estetică au (sau mai bine zis [...]
02.03.2024
Cinematografele mele, filmele mele
La Cluj am început să merg cu adevărat la cinema. Existau pe atunci, în primii ani de după război, în oraș vreo șase, șapte cinematografe, centrale (precum „Capitol”, situat în piața marii [...]
24.02.2024
Eroul
Din clipa în care am dobîndit conștiința morții, întotdeauna l-am privit pe omul mort (mort fie și de moartea cea mai pașnică, de moartea cea mai „bună”) ca pe un mare erou. Care tocmai a [...]
17.02.2024
Cît de ușor se poate muri
O altă moarte care m-a impresionat în copilărie s-a săvîrșit la Aiud. Nu am fost niciodată în acea localitate și nu l-am cunoscut pe omul acela. Era tatăl, deja bătrîn, al doamnei B-riu, [...]
10.02.2024
Timpul domnului Sima
Ceea ce a cimentat această amintire într-o formă atît de durabilă, de definitivă a fost moartea eroului ei necunoscut, a domnului Sima – survenită la puțin timp după vizita mea. La început, [...]
03.02.2024
Mecanism-ființă
Doamna Sima (o colegă și prietenă de-a mamei, pe care și eu o simpatizam pentru că se purta frumos cu noi, copiii, și care avea un fel de cuviință sobră și de blîndețe reținută, ca de călugăriță) [...]
27.01.2024
Țin cu „U”
Am fost, sînt și voi fi un susținător al lui „U”. Nu mă rușinez să fac, într-o carte „serioasă”, „de literatură”, o asemenea declarație, pentru că nu mă consider un „microbist” oarecare. [...]
20.01.2024
Domnul Soltîțki
Primul meci de fotbal adevărat l-am văzut în 1947. Mai existau vechile echipe, cu nume care astăzi sună ciudat, romantic și desuet: „Carmen” de pildă, cea care sosise la București ca să înfrunte, [...]
13.01.2024
Omul care moare
În ce condiții neobișnuite locuia bărbatul acela mai tînăr decît tata (care de-abia trecuse pe atunci de 40) cu vreo 10-12 ani, nu numai bolnav (de tuberculoză), ci condamnat la moarte (era deja [...]
