Irina Dincă

10.05.2017

ZARURI TRUCATE (I)

„Dar în jocul de-a Dumnezeu, noi am pornit de la premisa că în realitate totul e ficţiune şi, totuşi, nici o ficţiune nu este necesară. Zîmbi: M-ai făcut să spun mai mult decît aveam de gînd.” [...]
03.05.2017

Aleph citadin (II)

„«Imperiul e strivit de propria greutate», se gîndeşte Kubilai, iar în visurile lui se ivesc acum oraşe uşoare ca zmeiele, oraşe ajurate ca dantela, oraşele transparente ca plasele de ţînţari, [...]
26.04.2017

ALEPH citadin (I)

„În timp ce, la un semn de-al tău, sire, oraşul desăvîrşit îşi înalţă zidurile fără pată, eu adun scrumul altor oraşe posibile, care dispar ca să-i facă acestuia loc şi care nu vor mai putea fi [...]
19.04.2017

Calea desăvârșirii

„Fiecare dintre noi nu e decît un om, o experienţă, o fiinţă aflată în drum spre ceva.” Pentru Hermann Hesse miza unui bildungsroman este dezghiocarea sîmburelui de umanitate din învelişul [...]
12.04.2017

Nostalgia totalității (II)

„Nu există nimic care să nu se simtă pierdut între oglinzi neobosite.” Textele lui Jorge Luis Borges sînt construite pe principiul jocului secund, printr-o oglindire a lumii şi, mai ales, a [...]
05.04.2017

Nostalgia totalității (I)

„Am simţit, odată ajuns la ultima pagină, că povestirea mea era simbolul celui care am fost eu în timp ce o scriam, şi că, pentru a scrie această povestire, a trebuit ca eu să fiu omul acela, şi [...]
29.03.2017

Prințul cyberspațiului (II)

„Există stele moarte care încă mai strălucesc, fiindcă lumina lor este captivă în timp. Unde stau eu în această lumină care, drept vorbind, nu există?” Precum steaua demult apusă din versurile [...]
22.03.2017

Prințul cyberspațiului (I)

Nimeni nu voia să fie atins. Exista un pact al neatingerii. Chiar şi aici, în învălmăşeala vechilor culturi, tangibili şi strîns întreţesuţi, cu trecători de toate felurile, gardieni, cumpărători [...]
15.03.2017

Veghea lui Holden (III)

„Cum îţi dai seama că n-ai fost un prefăcut? Buba e că nici n-ai cum.” Una dintre savuroasele dileme caulfieldiene, învîrtindu-se într-un perfid cerc vicios, precum celebrul paradox al [...]
08.03.2017

Veghea lui Holden (II)

„Apoi, din senin, a început să mi se întîmple un lucru înfricoşător. De fiecare dată cînd ajungeam la capătul unui cvartal de clădiri şi puneam piciorul jos de pe bordură, aveam sentimentul că [...]