Irina Dincă
01.03.2017
Veghea lui Holden (I)
„Ce mă dă pe bune pe spate e o carte care, după ce-ai terminat-o de citit, te face să-ţi doreşti ca autorul să-ţi fie prieten la cataramă şi să poţi să-l suni ori de cîte ori ai chef să stai de [...]
22.02.2017
Scriu, deci trăiesc (II)
„În cărţi, iubirea e un fel de scut, un fel de legătură peste ochi. Ca să nu vezi. Ca să nu fie aşa de înfricoşător.” Mai mult chiar, iubirea nu menţine doar echilibrul fragil a două suflete [...]
15.02.2017
Scriu, deci trăiesc (I)
„De ce scriu oamenii? Cît scriu, înseamnă că încă sînt vii. Odată ce ai citit rîndurile acestea, moartea s-a tras înapoi. De ce n-aş fi un fel de Şeherezadă, cu poveştile ei?” Fragile fărîme de [...]
08.02.2017
HUMANITAS, FELICITAS, LIBERTAS (III)
„A nu pierde din vedere graficul unei vieţi omeneşti care, orice s-ar spune, nu se compune dintr-o orizontală şi două perpendiculare, ci mai degrabă din trei linii sinuoase, întinse la infinit, [...]
01.02.2017
Humanitas, felicitas, libertas (II)
„Dacă acest om n-ar fi menţinut pacea lumii şi n-ar fi refăcut economia imperiului, fericirile şi nefericirile sale personale m-ar fi interesat prea puţin.” Dar dacă nu ar fi existat împlinirile [...]
25.01.2017
Humanitas, felicitas, libertas (I)
„Aidoma călătorului care navighează printre insulele Arhipelagului şi vede către seară ridicîndu-se boarea luminoasă, descoperind încetul cu încetul linia ţărmului, eu încep să-mi întrezăresc [...]
18.01.2017
Cu minte tandră și inimă aspră (II)
„Sîntem prea impertinenţi cu trecutul, bizuindu-ne pe el ca să obţinem un frisson. De ce ne-ar cînta trecutul în strună?” Cu cît e mai insistent investigat, analizat, descifrat, cu atît mai [...]
11.01.2017
Cu minte tandră și inimă aspră (I)
„Oare de ce ne deşteaptă scrierile dorinţa de a-l vîna pe autor? De ce nu ne vedem de treabă? De ce nu ne sînt suficiente cărţile?” Cu cît vocea auctorială se ascunde sub mai multe mantii [...]
04.01.2017
Scorușul înghețat (III)
„Adeseori, în viaţă, am încercat să definesc şi să numesc acea lumină de vrajă pe care ai aruncat-o spre mine, acea rază ce se întunecă treptat, acel sunet ce se stinge lin, raza şi sunetul care [...]
28.12.2016
Scorușul înghețat (II)
„Mai mult chiar decît comuniunea sufletească, îi unea prăpastia ce-i despărţea de restul lumii. Amîndurora le repugna la fel de mult tot ce era fatal de tipic în omul contemporan, entuziasmul lui [...]
