Camelia Radulian
24.11.2017
Și-atâta dor e-n ziduri
Se coace grâul pe sub amintiri, Se face fum ţărâna din copite Sub sălcii albe – mame adumbrite și taţi de lut sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu [...]
17.11.2017
Femei atinse de dragoste
Tot ce e ascuns și învăluie am văzut. Ochii cârtiței sunt acolo liberi în scrumul fiecărei femei atinse de dragoste. Dumnezeu e un fel de ploaie plutește estetic peste părul lor galben, sâni, [...]
10.11.2017
Suntem bătrâni, dragostea mea. Adio!
Să ucizi un sentiment devastator de frumos pentru a-l salva de urâțire. Să-i întrerupi firul devenirii chiar atunci când îți e mai drag. Să salvezi Iubirea. De tine și de Timp. Dormi. Ai acum [...]
03.11.2017
Noiembrie subțire
noiembrie subțire și lăutarii crâșmei urcând pe noi pustiul și timpul dintr-un ceas în picurile vremii prin cețuri se înnoadă, sub masa celor singuri, toți câinii de pripas. noiembrie [...]
27.10.2017
Amore mio
Şi vă rog eu, haideţi să fim serioşi dragostea s-a fardat întreaga noapte am văzut-o eu, vă jur, până s-au plictisit toți aşteaptă, dragă, mai cu simţire, ce naiba? ce dai buzna aşa? era o [...]
20.10.2017
Întreabă-mă ce mai fac
A venit ploaia. Sunetul ei şi-a arcuit spinarea pe burlane a intrat pe sub uşi m-a găsit cosând nasturi la cămaşa pe care Tudor mi-a sfârtecat-o cu dinţii mi-a spus că nevasta-sa e alcoolică şi [...]
13.10.2017
Cade o frunză. Chiar pe mâna lui.
Violonistul din colțul gării Din locul în care stau, se vede totul: singurătatea îl îmbracă într-o piele de frig, cal pe câmp îmbrumat cu piedică de lanț. Din vioară îi ies scâncete [...]
06.10.2017
Nu eşti ultima mea frunză
Aştept să treacă tramvaiul, privesc în gol, şinele sunt lucioase ca un set nou de cuţite letale. Oraşul are miros de seu, de zid măcinat şi de ploaie măruntă. Aerul e traversat de oameni grăbiţi, [...]
29.09.2017
Amintirea ei pe frunze de nuc
Nu ştiam c-or să m-ajungă ochii ei de toamnă lungă Nu ştiam c-o să mă doară mersul ei prelung, de fiară, suspinând a tămâioară pe sub piei de căprioară Eu credeam c-o s-o alung de sub [...]
22.09.2017
Câte cearcăne se scriu, doamnă, sub fardul vostru verzui?
Mereu am știut, dar acum înțeleg: sunt fiica vitregă a acestui oraș; îi beau sângele pe străzile numai clocot, numai vopsea de iluzii. Trec cu vitrine cu tot prin vacarm de râsete sparte [...]
