Camelia Radulian

30.12.2016

Noaptea celor singuri

Şi vine din nou noaptea în care îţi e cel mai greu. Ai putea fi  femeia aceea încă frumoasă, pe care o tot ocolesc cele măritate, cu o teamă mereu prost mascată de a nu le fura bărbaţii, şi cu o [...]
23.12.2016

Ziua de început de sfârșit

E iarnă şi în casa noastră pluteşte tăcerea. Miroase a camfor, a lavandă,  a aer învins şi a căldură de aragaz, aşa cum îmi amintesc mirosind cândva camerele mătuşilor mele văduve şi foarte [...]
09.12.2016

Doar cât o tăcere

Dau piept cu mine cum aş da la o parte o haină împușcată e sânge negru la colțul amiezii cald în casă, ger pe dealuri și nu mai ninge. Nu-i așa că ți-e frig? Stau la masă cu oasele mamei mele şi [...]
02.12.2016

Ia, Doamne, pâinea mea

Doamne,  năpastă multă mi-au cunoscut zilele şi de multă-ntristare mi s-a uscat sângele. Mult întuneric văzut-am şi cu de-a sila fost-am olog prin ţară străină. La căpătâiul meu n-a fost nimeni [...]
25.11.2016

Doamna

Ne trebuie mai mult timp ca să putem muri. Dincolo de faptul că s-a făcut o coadă imensă, nici nu e politicos s-o luăm înaintea altora. Mâine, dacă avem timp, am putea aștepta câteva ore la rând, [...]
18.11.2016

Ochi în ochi de nedeochi

Calcă luna peste prunduri fi-voi haina ei de scânduri gol în golul dintre rânduri cerc în cerc pe lemnul crucii unde-şi uită zborul cucii noaptea-n flori şi ziua-n fluturi facă-se din mine luturi [...]
11.11.2016

Și dacă nu te-aş iubi

Viaţă, spectacol al meu cu înfrângeri regale, cum te pierd în acest tot de nimicuri, zile adunându-se, ani tăcând împreună cu mine despre aceleași dureri până vor ajunge şi  ele – poate – în [...]
04.11.2016

Cântec de ea

Întâmplă-te, Doamne, pe-un foşnet de tei, adoarme-mi tăcut, nu ştiu cum, nu ştiu unde, osândele mele târzii şi rotunde ca apele ochilor ei. Mi s-au dat aceşti paşi. Trăiesc. Mă supun, dar drumul [...]
28.10.2016

De nisip şi de ţărână

Sărăcuţa, mama mea, a crescut iarba pe ea. Sărăcuţii, ochii ei, s-au făcut floare de tei, s-au făcut plânset de miei, s-au făcut parfum de floare şi-mi tot cad de prin frunzare Şi-mi tot umblă [...]
21.10.2016

Roșu burgund

Noaptea asta îşi lasă pe tejghea femeia beată sub roşul burgund şi plouă ca-n poeziile care nu se mai scriu şi ea respiră flori de leandru pe când oraşul se strânge în jurul străzilor ca o cămaşă [...]