Camelia Radulian

21.06.2019

Mamă, iarbă multă…

Spune, mamă, roua ta, Spune, mamă, roua rece cum îți urcă peste mâini, cum se uscă și te trece? Spune, mamă, flori de fân câte ți-au crescut pe frunte? câte-n brațe frunze verzi te-au durut și [...]
17.06.2019

Dragostea e tandră

înfloream ca trandafirii sub mușcături ne străpungeam cu dinții ne sfâșiam ne amestecam ne adoram eram toată doar tu tot erai doar eu dar abia atunci când mi-ai desfăcut pumnul mi-ai descleștat [...]
14.06.2019

E vremea

Cine să-ţi mângâie ochii De-atâta oglindă târzie Când timpul în oase îţi suie Duminici bătute în cuie?   De tremurul braţelor reci Cine-ar putea să te ierte Când din ceasornice pleci Cu [...]
07.06.2019

Chiar

Ți-aș fi adus un coș cu flori de tei Dacă mai rămâneai Chiar bătrân și orb Lângă scara pe care nu mai îndrăzneai să o urci Dar bătea soarele Într-o dungă a nimănui Înainte de brumă Și mătasea [...]
17.05.2019

Mai bine du-te înainte

Mai bine du-te înainte; n-ai să mă poţi aştepta, cuvintele vor rupe curând funiile lanțurile, zarea.   Va fi zece fix în vulcanii pământului, prea devreme în oasele peştilor, prea târziu în [...]
13.05.2019

Va trebui

Va trebui să ierți și vei ierta Păcatul mâinii noastre care-a scris Adio pe fereastra unui vis Va trebui să ierți… și vei ierta. Va trebui să pleci și vei pleca Nu prea departe – cât ar fi [...]
10.05.2019

Maci de roșu prădați

Pe doi umeri de lut, Legănare de sfori Scrie viaţa scrisori De sfârșit şi-nceput.   Din tumultul păgân Doar puțin ne-a rămas Cimbru veșted sub pas, Umblet fără stăpân…   De pustiu [...]
03.05.2019

Mă spală crucile mele de tine

Poate că toţi soldaţii flămânzi fac acum o pâine din noi prin tranşeele unui hotar schilodit. Făină veche şi nume sunt ei prin pernele pământului. Poate că soldaţii aceia căprui, morţi şi căprui [...]
26.04.2019

Marginalia

e limpede că unele lucruri s-au schimbat mult barăcile au asediat marginile orașului și câmpul cu gunoaie de după sunt zemuri multe, forfotă și insecte vin aici muncitorii asudați, domnii cu [...]
19.04.2019

În viscerele mele cresc pini

de dincolo vine mai multă lumină este o lege fundamentală a umbrei să fie mai nesfârșită cu cât soarele e mai în sfârșire. Urc îndelung.   (sursa foto: playtech.ro)