Camelia Radulian

06.09.2016

Suflet sfânt

S-a născut la Skopje şi a simţit încă din pruncie o adâncă aplecare spre viaţa religioasă, în spiritul căreia crescuse şi fusese educată de părinţii ei de origine albaneză, implicaţi profund în [...]
02.09.2016

Jarul meu din lemnul mâinii

M-am întors. Și iar sunt singur. Ca nuiaua de răchită îmi tot plec în vânt uitarea din povesta povestită jarului din lemnul mâinii, crinilor lătrați pe rouă, când ies greierii să nască frig in [...]
27.08.2016

Va veni moartea şi va avea ochii tăi

„Iubesc culorile; ele nu plâng, ele nu te înșală, ele nu te părăsesc… Mâine culorile se întorc”. S-a sinucis. A ales să se adoarmă pentru totdeauna. Doar cu o lună înainte împlinise 42 de [...]
20.08.2016

Eu vreau să zbor…

A trăit în spiritul cărţilor şi ca la carte, frumos, elegant, strict şi drămuit. A iubit şi a fost iubită, s-a căsătorit şi a avut parte de o viaţă în doi armonioasă, fără încrâncenări notabile, [...]
20.08.2016

Însingurare și cicatrici

„Fiecare stă singur pe inima pământului atins de o rază de soare: şi deodată e seară” (Şi deodată e seară) Nu intelectualizarea excesivă a limbajului, aşa cum e ea înţeleasă şi folosită de mai [...]
18.08.2016

De iubit și de neuitat

O aplecare specială, aproape organică, a avut-o pentru sat şi târg, acolo unde viaţa lua uneori întorsături cutremurătoare şi unde patimile erau mai totdeauna legate de posesiune, fie că era ea [...]
15.08.2016

Cavalerul patimii și al onoarei

Cândva, în anii în care abia intram în adolescenţă, citeam noaptea, aproape pe furiş, ca mai toţi tinerii României anilor 80, romanele acestui scriitor de la care învăţam codul onoarei şi despre [...]
13.08.2016

Omul care a inventat ziua de mâine

„ În toate cărţile pe care le-am scris – spunea H.G. Wells – nu este vorba decât despre transformările posibile ale vieţii sau despre oameni care elaborează planuri pentru a o [...]
29.07.2016

Tanti Tania

Ieri m-am visat soldat şi-am asfinţit la margine de câmp, pe-o mânăstire bătea în mine clopot de nuntire și glonţul era câmp rostogolit.   În carnea mâinii, pustiiri de prun mi-au spulberat [...]
22.07.2016

De cine o să-ți amintești mai întâi?

Stăpâne, atâtea zile au murit, atâtea nopţi atâtea umbre ne-au crescut pe mâini, la porţi, că nimeni nu le mai ştie şirul. Întâi s-au dus cuvintele din noi, apoi şi carnea ni s-a împuţinat, apoi [...]