Camelia Radulian
02.02.2018
Tu
Nici nu mai știu dacă erai din carne și oase, dar tu, iubire, veneai din mătase și-aveai răsuflare de verzi chiparoase Tu tremurai sub mângâiere 5 case și câteva cotropite de geamăt orașe cu [...]
26.01.2018
Mor tandru pe maci…
E noapte cu vulpi pe şosele de var Adulmec zăpezi de catran şi absurd Mi-e da într-un nu de secundă și iar Mi-e vale de timpul săpându-mă surd. Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut, De viscol [...]
19.01.2018
Rana de flori
Mă locuia, mai ştii?, atâta iarnă, că-n ochii albi şi trişti de frigul meu s-a rătăcit, trăgând oblon de iarbă la geamul lui şi bunul Dumnezeu. Mi s-a asprit căzând ninsoarea mâinii şi tot [...]
12.01.2018
Singura iubire
De tot nu ne-am pierdut, dar ca o şoaptă ne-am dus încet, când ne iubeam mai tare, mai zbuciumat şi mai a singurare, ca liniştea crescând o pară coaptă pe sânul nopţii stinse care-a fost. A [...]
05.01.2018
Și am așteptat să vină noaptea mai repede
– Fă, fată, fă, scoal’ în sus că vine popa cu Iordanu! I-auzi, cică dete colțu la a lu’ Retea. Doamne, ia-mă tu pe mine, dă fuga și dă cu apă pe ochi, că te prinde ca pe putoare [...]
29.12.2017
Vai, ochii mei, Doamne…
Vai, ochii mei, Doamne, parcă-s două tulpini crescute prin mărăcini Unul e cât un pârâu mai devale, aproape o jale. Altul, agale, îmi zace în poale clipește cu boabe de ape ca hoața bea mult [...]
22.12.2017
Și m-au lăsat acolo, singur
„Bradule, bradule/ Cini te-o poruncit/ De mi-ai coborât/ Doi băieti din sat/ Cu părul lăsat/ Cu verde la brâu/ Cu securi pe mană,/ Cu merinde bună/ Merinde de-o zi/ Și ei au plecat/ Și o [...]
15.12.2017
Pe timp apasă albul
Pe timp apasă albul. Aproape pân’la gene e iarna-n noi și, albă, în riduri ne tot sapă cu un fior de friguri. Ne ducem ca o apă; mărăciniș ne facem, de ghețuri, între gheme. Se sting de noi, ca [...]
08.12.2017
Uitare
Uitarea va veni cu trandafiri între dinți ca un amant pătimaș va urca până pe nodul gâtului, încet, acolo unde țâșnesc cele mai frumoase îndoieli și se rup scânduri de om [...]
01.12.2017
Un rege ușor trist
Un rege ușor trist, ușor albastru ușor abstract și foarte improbabil cu noțiuni solide de contabil a descărnat cetatea de trupul ei umil, a pus în locul stemei o cruce de copil și stins, în burta [...]
