Camelia Radulian 
A venit ploaia. Sunetul ei şi-a arcuit spinarea pe burlane
a intrat pe sub uşi m-a găsit cosând nasturi
la cămaşa pe care Tudor mi-a sfârtecat-o cu dinţii
mi-a spus că nevasta-sa e alcoolică şi
a simulat un plâns dodecafonic superb
o alchimie perfectă între cele două pahare de şampanie
pe care eu le pusesem între petale de trandafiri
3 lei firul, cei mai ieftini, roșu intens.
Aiuram amândoi ceva despre deziluzii
despre transcendental și sufletele pereche
ești viața mea, azi te iubesc mai mult decât ieri
și mai puțin decât mâine
se pot spune atâtea tâmpenii
înainte de a nu mai avea ce să spui
a plecat nu știu când ne mai vedem, iubire, te anunț
du-te dracu
sunt un sarcofag din care ies plamâni plini de strigăt
și unghii vopsite semipermanent
pe pielea ta, special pentru tine
dau cu piciorul în burta zilei
mănânc pufuleţi cu gust de pizza
la un film de dragoste infect pe Acasă tv.
Mâinile astea
două foste linii împrejurul unui om viu,
36 virgulă cinci grade avea, era perfect încadrat în standardul de temperatură
o să-l numesc Tudor
cum numești ciocolata mâncată compulsiv
amestecată cu sarea din ochi și foamea și ce rămâne
după ce simțul tactil exacerbat se prăbușește spre zero.
A monitorizat cineva și activitatea electrică a singurătății?
Două rotocoale de fum
trec agale pe sub fereastră. De la țigara de după. Se dizolvă.
Numesc asta tristețe fără argument.
O femeie aruncă un sac negru la tomberon.
Vin câinii. Îl sfârtecă. Atâta văd.
Trăiesc cu Mendeleev la etajul 4
calciu, fosfor, zinc, apă, apă etc. etc.
totul dispus ergonomic pe toată suprafața mea
mă simt aproape confortabil
când văd burțile vecinelor umflate cu tocăniță
o să-mi dau pe booking nota 3 din cinci
se putea și mai bine
o să am câteva comentarii de făcut, câteva scâncete
câteva sacouri din care sper că îmi va răsări talia
și tu vei vedea
o femeie cu inel de logodnă pe mână
zâmbind ușoară ca o liniște fără spaima
că nu mă mai ia nimeni, că am riduri și piele de mort
voi face și eu tocănițe pentru un bărbat care mă înșală cu mine
ne vom privi în ochi și vom susține că suntem fericiți
urc pe scări, n-am lift
am două sticle cu apă minerală
și o pungă de tacâmuri de pui congelate
un kilogram de zahăr, niște cartofi
gâfâi. într-un fel e bine, aud cum se ceartă vecinii
pute a pipi la afişaj, a picioare
țevile de gaze, vopseaua sărită, am 6800 de lei la întreţinere
se uită cu reproș la mine cineva de la doi
descui, intru în perimetrul personal
e aer gol
o alchimie perfectă cu sunetul apei alunecând pe sub uși
cu sexul fugar
cu tufele de crizanteme pe care se ușurează câinii
strada pe care mă întind să dorm
ca o pată de sânge sub un camion cu șampanie.
Sâmbătă noaptea
cos nasturi pentru Tudor.
