Camelia Radulian

24.02.2017

Te-am iubit aproape mult (Amanta 2)

Eram la vârsta aceea a amurgului, nu încă a nopţii,  când  peste simţuri se lasă un fel de cenuşă şi când cenuşa aceea aşezată, cumva frumoasă, tăcută, pe care unii o numesc împăcare, alții – [...]
21.02.2017

Mă vindec în limba română*

Se făcea că în ograda noastră erau stive mari de lemne pentru iarnă şi meri bătrâni, iar când bătea vântul dinspre miazăzi, se auzea scârțâind cumpăna de la fântână. Totul părea atât de vechi la [...]
17.02.2017

ultima Penelopă a plecat să ningă

fiindcă se făcea tot mai noapte, o mie de călugări îmi sfâșiau cu dinţii păpădiile rochiilor putrezite de dragoste năruind grajdurile în care nu se mai năştea duminica noastră legată în lanţuri [...]
15.02.2017

Iubind perfect imperfect

– Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi. – Cât de frumos eşti tu,  dragul meu! Şi cât de drăgălaş! Pajiştea de iarbă verde este al [...]
10.02.2017

Nu te-am iubit

Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme tocmai când jucam șeptică și era gata să câștig du-te dracu te-aş fi legat cu sârmă ghimpată dar mormăiam cu spatele întors cum face toporul [...]
03.02.2017

Tăcerea

Tăcerea străzilor va vorbi  cândva despre noi. Mai trece o zi cât o catedrală de linişti. Prin oraș, bătrânii îşi răsucesc din noi primele lor ţigări de adio. Ne temem, dar în casa de peste drum [...]
27.01.2017

Sub frigul ultimului salcâm

Femeia de serviciu îl născocise. Spunea că îl văzuse târând după el o patrie botezată cu numele fiicei ei oloage, Maria. Trecea în  fiecare dimineaţă prin cartier la ora când dispărea soarele. [...]
20.01.2017

O cunosc după albastru

Deasupra târgului se ridica dealul Cămărășeștilor, cu biserica lui albă şi cu cimitirul tăcut. Erau cândva castani mulţi de o parte şi de alta a uliţei pe care oamenii urcau aici, pentru ultima [...]
13.01.2017

Abator de iluzii

Am mințit când ți-am spus „trecut”. De fapt, eşti grinda pe care atârnă noduri şi noduri în noapte toate zilele în care nu te-am putut părăsi, abator  de iluzii șlefuindu-mi zarzării şi nălucile [...]
06.01.2017

Ultima sfâșiere

A bătut un fel de gong, era noapte am auzit salvarea, apoi câteva claxoane în beznă şi un țiuit ca de abur trecând prin absența ta de pe străzi. De fapt, ningea în gara aceea sărmană unde ar fi [...]