Camelia RadulianCamelia Radulian
19.01.2018

Rana de flori

Mă locuia, mai ştii?, atâta iarnă, că-n ochii albi şi trişti de frigul meu s-a rătăcit, trăgând oblon de iarbă la geamul lui şi bunul Dumnezeu.   Mi s-a asprit căzând ninsoarea mâinii şi tot visam pe lemne de chibrit părinţi plecaţi din rumeneala pâinii şi piei de lupi cu nume de iubit.   Venise […]