Camelia Radulian 
E noapte cu vulpi pe şosele de var
Adulmec zăpezi de catran şi absurd
Mi-e da într-un nu de secundă și iar
Mi-e vale de timpul săpându-mă surd.
Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut,
De viscol mă plec şi mi-e jar printre ploi,
Călugării plâng cu un râs prefăcut
când dinţi de şacal mă târăsc prin noroi.
Ziua asta mi-e mâl pe-o troiană de spini
Ieri pe funii de pod mai oftam piei de lup
Ucide-mă, timp, eu am sânge de crini
Și haina mi-e câmp peste veștedul trup.
Să plec, aş pleca, mânăstire de fragi,
Să vin, aş veni, rămânând nenăscut,
M-aş face prohod de iluzii în dragi,
Pe bocet de fagi m-aş întoarce în lut.
E noapte cu vulpi, tot mai scot din abis
Minciuni de sub măşti şi copite și vai!
Mi-e bine sub răni, păpuşar într-un vis
Mor tandru pe maci şi pe jale de nai…
